Voi sunteţi reprezentanţii noştri

„Într-un anumit sens, voi sunteţi reprezentanţii noştri, conduceţi, din partea omenirii, explorarea de noi spaţii şi de noi posibilităţi pentru viitorul nostru, mergând dincolo de limitele existenţei noastre zilnice”. Asta a spus Papa adresându-se sâmbătă 21 mai astronauţilor de la Staţia spaţială internaţională, cu care s-a contactat de la Sala dei Foconi din Palatul Apostolic. Cu Benedict al XVI-lea era directorul de zboruri umane şi operaţiuni al Agenţiei spaţiale italiene, Enrico Saggese; şi generalul de brigadă aeriană Giuseppe Bernardis, şef de stat major al aeronauticii militare italiene. Precedat de o introducere a Papei, colocviul istoric s-a împărţit în cinci întrebări adresate astronauţilor şi respectivele lor răspunsuri. Publicăm în continuare o traducere a noastră.

Dragi astronauţi,

Sunt foarte bucuros să am această oportunitate extraordinară de a conversa cu voi în timpul misiunii voastre. Sunt deosebit de recunoscător pentru faptul că pot vorbi cu un grup aşa de numeros, dat fiind faptul că în acest moment sunt prezenţi la Staţiunea spaţială ambele echipaje.

Omenirea trăieşte într-un timp de progres extrem de rapid în domeniul cunoştinţelor ştiinţifice şi al aplicaţiilor tehnice. Într-un anumit sens, voi sunteţi reprezentanţii noştri, conduceţi, din partea omenirii, explorarea de noi spaţii şi de noi posibilităţi pentru viitorul nostru, mergând dincolo de limitele existenţei noastre zilnice.

Noi toţi admirăm cu adevărat curajul vostru, precum şi disciplina şi angajarea cu care v-aţi pregătit pentru această misiune. Suntem siguri că sunteţi inspiraţi de idealuri nobile şi că intenţionaţi să puneţi la dispoziţia întregii omeniri şi a binelui comun rezultatele cercetărilor voastre şi ale activităţilor voastre.

Deci, această convorbire îmi oferă oportunitatea de a exprima admiraţia mea personală şi aprecierea mea faţă de voi şi faţă de toţi cei care colaborează pentru a face posibilă misiunea voastră, şi de a uni încurajarea mea călduroasă, pentru ca misiunea să poată fi dusă la îndeplinire cu succes deplin.

Dar aceasta este o conversaţie, nu trebuie să vorbesc numai eu.

Sunt foarte curios să ascult de la voi experienţele voastre şi reflecţiile voastre. Dacă nu vă deranjează, aş vrea să vă adresez câteva întrebări:

De la Staţia Spaţială voi aveţi o perspectivă foarte diferită asupra Pământului. Voi survolaţi de multe ori pe zi diferitele continente şi naţiuni. Cred că pentru voi trebuie să fie evident faptul că noi toţi trăim pe o unică planetă şi că este absurd să luptăm între noi şi să ne ucidem unii pe alţii. Ştiu că soţia lui Mark Kelly a fost victima unui grav atentat şi sper că sănătatea ei continuă să se îmbunătăţească. Atunci când voi contemplaţi Pământul de acolo de sus, vi se întâmplă să vă gândiţi la modul în care naţiunile şi popoarele trăiesc împreună aici pe pământ, sau la modul în care ştiinţa poate să contribuie la cauza păcii?

„Mulţumesc pentru cuvintele gentile, Sanctitate, şi mulţumesc – a răspuns americanul Mark Kelly – pentru că aţi menţionat-o pe soţia mea Gabby. Este o întrebare foarte bună. Survolăm aproape tot pământul şi nu se văd graniţe, dar în acelaşi timp ne dăm seama că persoanele luptă unele împotriva altora şi că există atâta violenţă în lume. De obicei persoanele luptă între ele pentru multe lucruri diferite, aşa cum putem vedea acum în Orientul Mijlociu. De obicei oamenii luptă pentru resurse. Este interesant că pe pământ oamenii luptă pentru energie, în timp ce în spaţiu utilizăm energia solară şi baterii cu combustibil. Ştiinţa şi tehnologia pe care o punem în staţia spaţială foloseşte pentru a dezvolta o capacitate de energie solară pentru a ne furniza o cantitate de energie nelimitată. Dacă s-ar reuşi să se adopte tehnologii asemănătoare pe pământ, probabil am putea reduce un pic violenţa aceea”.

Una din temele asupra cărora revin des în discursurile mele este aceea a responsabilităţii pe care o avem cu toţii pentru viitorul planetei noastre. Amintesc de riscurile serioase care se prospectează pentru ambient şi pentru supravieţuirea generaţiilor viitoare. Oamenii de ştiinţă ne spun că trebuie să fim vigilenţi şi, dintr-un punct de vedere etic, trebuie la fel să dezvoltăm conştiinţa noastră. Din punctul vostru extraordinar de observaţie cum vedeţi situaţia pe Pământ? Vedeţi semne sau fenomene faţă de care trebuie să acordăm atenţie mai mare?

„Sanctitate, este cu adevărat – a fost al doilea răspuns al lui Ron Garan, american – un punct de observaţie privilegiat. Este o mare onoare să vorbim cu dumneavoastră şi aveţi dreptate că de aici de sus ne bucurăm de un extraordinar punct de observaţie. Pe de o parte putem vedea planeta noastră cât de este de indescriptibil de frumoasă, pe de altă parte putem înţelege cât este de extrem de fragilă. Atmosfera, de exemplu, dacă este văzută din spaţiu este subţire ca o foiţă. Şi ne face să reflectăm la faptul că acest strat atât de subţire este ceea ce separă orice fiinţă vie de golul din spaţiu şi este tot ceea ce ne protejează. Ni se pare incredibil să observăm pământul care este suspendat în întunericul spaţiului şi să ne gândim că noi suntem aici împreună, călătorind prin univers în această oază frumoasă şi fragilă. Şi ne umple de speranţă să ne gândim că noi toţi la bordul acestei incredibile staţii pe orbită, construită graţie parteneriatului internaţional al multor naţiuni, îndeplinim această surprinzătoare activitate. Acest lucru demonstrează că lucrând împreună şi cooperând, putem să depăşim multe din problemele planetei noastră şi să rezolvăm multe din provocările pe care locuitorii săi trebuie să le înfrunte. Şi este un loc foarte frumos pentru a lucra şi a observa lucrarea noastră foarte frumoasă”.

Experienţa pe care o aveţi acum este extraordinară şi foarte importantă, chiar dacă la sfârşit va trebui să vă întoarceţi jos pe acest pământ ca noi toţi. Atunci când vă veţi întoarce, veţi fi foarte admiraţi şi trataţi ca eroi care vorbesc şi acţionează cu autoritate. Veţi fi invitaţi să povestiţi experienţele voastre. Care vor fi mesajele cele mai importante pe care veţi vrea să le transmiteţi, în special tinerilor, care vor trăi într-o lume profund influenţată de experienţele şi descoperirile voastre?

„Sanctitate, aşa cum au spus colegii mei, putem privi în jos şi vedea frumoasa noastră planetă, care a fost creată de Dumnezeu – a fost răspunsul lui Mike Finchke, american – şi este planeta cea mai frumoasă din întregul sistem solar. Totuşi, dacă privim în sus putem vedea restul universului. Şi restul universului este acolo pentru noi ca să-l explorăm. Staţia Spaţială Internaţională este numai un simbol, un exemplu a ceea ce pot să facă fiinţele umane atunci când lucrează împreună în mod constructiv. Deci, unul din cele mai importante mesaje ale noastre este acela să facem cunoscut fiilor planetei, să facem cunoscut tinerilor, că există un întreg univers pentru noi ca să fie explorat şi dacă ne angajăm împreună nu este nimic ce nu reuşim să facem”.

Explorarea spaţiului este o aventură ştiinţifică fascinantă. Ştiu că aţi fost ocupaţi cu instalarea de noi instrumente pentru cercetarea ştiinţifică ulterioară şi studierea radiaţiilor care vin din spaţiile cele mai îndepărtate. Însă cred că e vorba şi de o aventură a spiritului uman, un stimulent foarte puternic de a reflecta asupra originilor şi asupra destinului universului şi umanităţii. Cei care cred adesea îşi îndreaptă privirea în sus spre spaţiile neîngrădite ale cerurilor şi, meditând despre Cel care a creat toate acestea, sunt uimiţi de misterul măreţiei sale. Pentru acest motiv medalia pe care am încredinţat-o lui Roberto (Vittori), ca semn al participării mele la misiunea voastră, reprezintă creaţia omului, aşa cum a pictat-o Michelangelo pe bolta din Capela Sixtină. În mijlocul muncii şi cercetării voastre intense, vi se întâmplă vreodată să vă opriţi şi să aveţi asemenea gânduri, eventual şi pentru a adresa o rugăciune Creatorului? Sau vă va fi mai uşor să reflectaţi asupra acestor teme odată întorşi pe Pământ?

„Sanctitate, munca de astronaut – a spus Vittori – este foarte intensă. Avem cu toţii posibilitatea de a privi afară. Atunci când vine noaptea putem privi în jos, spre planeta noastră, planeta albastră. Este foarte frumoasă. Albastrul este culoarea planetei noastre, albastru este culoarea cerului, albastru este culoarea aeronauticii italiene, care mi-a dat oportunitatea de a mă uni cu Agenţia Spaţială Europeană. Am reuşit să vedem frumuseţea tridimensională a planetei noastre. Mă rog pentru mine, pentru familiile noastre, pentru viitorul nostru. Am luat cu mine această medalie pentru a demonstra lipsa gravitaţiei. Vă mulţumesc pentru această oportunitate, şi acum o voi flutura spre colegul şi prietenul meu Paolo. Am luat-o cu mine în spaţiu şi o voi duce înapoi jos pentru a v-o da dumneavoastră”.

Ultima mea întrebare este pentru Paolo (Nespoli). Dragă Paolo, ştiu că zilele trecute mama ta te-a lăsat şi atunci când peste câteva zile te vei întoarce acasă nu o vei mai găsi aşteptându-te. Cu toţii suntem aproape de tine, şi eu m-am rugat pentru ea… Cum ai trăit acest timp de durere? În Staţiunea voastră vă simţiţi departe şi izolaţi şi înduraţi un sentiment de separare, sau vă simţiţi uniţi între voi şi inseraţi într-o comunitate care vă însoţeşte cu atenţie şi iubire?

„Sfinte Părinte – a răspuns Nespoli – am simţit rugăciunile dumneavoastră, rugăciunile voastre ajung până aici sus: este adevărat, suntem în afara acestei lumi, ne rotim în jurul Pământului şi avem un punct în avantaj pentru a privi Pământul şi pentru a simţi tot ceea ce este în jurul nostru. Colegii mei aici, la bordul Staţiei – Dmitry, Kelly, Ron, Alexander şi Andrei – au fost aproape de mine în acest moment important pentru mine, foarte intens, aşa cum fraţii mei, surorile mele, mătuşile mele, verişorii mei, rudele mele au fost aproape de mama mea în ultimele momente. Sunt recunoscător pentru toate acestea. M-am simţit departe, dar şi foarte aproape, şi cu siguranţă gândul de a vă simţi pe voi toţi aproape de mine, uniţi în acest moment, a fost de uşurare extremă. Mulţumesc şi Agenţiei Spaţiale Europene şi Agenţiei Spaţiale Americane care au pus la dispoziţie resursele pentru ca eu să pot vorbi cu ea în ultimele momente”.

La sfârşit, Benedict al XVI-lea a dorit succes deplin misiunii şi a împărţit binecuvântarea apostolică.

Dragi astronauţi,

Vă mulţumesc din inimă pentru această foarte frumoasă oportunitate de întâlnire şi dialog cu voi. M-aţi ajutat pe mine şi multe alte persoane să reflectăm împreună despre teme importante care se referă la viitorul omenirii. Vă transmit cele mai bune urări pentru munca voastră şi pentru succesul marii voastre misiuni în slujba ştiinţei, a colaborării internaţionale, a progresului autentic şi în favoarea păcii în lume. Voi continua să vă urmăresc cu gândul şi rugăciunea şi din inimă vă împart Binecuvântarea Apostolică.

(După L’Osservatore Romano, 22 mai 2011)