Ale Consiliului Pontifical „Cor Unum” 

Publicăm reflecţia teologico-pastorală despre mesajul lui Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare din acest an, îngrijită de Consiliul Pontifical „Cor Unum”. 

* * * 

„Împreună cu Cristos sunteţi înmormântaţi în Botez, împreună cu el sunteţi şi înviaţi” (cf. Col 2,12). Aceste cuvinte, adresate de sfântul Paul comunităţii creştine din Colose, introduc tema despre Botez aleasă de Papa Benedict al XVI-lea pentru Mesajul său pentru Postul Mare din acest an. Sfântul Părinte îl citează din nou pe Apostolul Neamurilor pentru a sintetiza scopul acestui sacrament: „Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui şi să fiu făcut părtaş al pătimirilor sale, doar voi ajunge cumva la învierea din morţi” (Fil 3,10-11).

Consiliul Pontifical „Cor Unum” este Dicasterul Sfântului Scaun care a primit rolul de a prezenta Mesajul pentru Postul Mare. Principala misiune a Consiliului Pontifical este aceea de a răspândi cateheza carităţii şi iniţiativele caritative concrete ale Sfântului Părinte. Ca suport pentru răspândirea Mesajului pentru Postul Mare din acest an la Biserici, comunităţi şi organisme locale, Cor Unum oferă aceste idei cu privire la legătura evidentă dintre Botez şi Caritate pe care Papa doreşte să o sublinieze.

1. În faţa relelor reale care se întâmplă peste tot în lume – dezastre naturale, boli, foamete, războaie – suntem desigur obligaţi să răspundem la necesităţile contingente şi să găsim soluţii pentru a alina în mod concret suferinţa (cf. Deus caritas est, nr. 31a). Şi totuşi, deşi este important a ne ocupa de necesităţile materiale, ele, singure, nu pot să ne garanteze fericire şi pace durabile. Cristos a întemeiat Biserica pentru a da mult mai mult. Atât la nivel mondial cât şi personal, diferitele aspecte ale suferinţei – boala, singurătatea, dificultăţile economice, problemele familiare şi, în sfârşit, cel mai mare duşman dintre toţi, moartea – cer un răspuns care poate să vină numai de la certitudinea că avem viaţa veşnică: „Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui şi să fiu făcut părtaş al pătimirilor sale, doar voi ajunge cumva la învierea din morţi”.

2. Acest dar ne este promis la Botez. De fapt, în dialogul din timpul Ritului, întrebările şi răspunsurile se referă la darul „credinţei” şi la promisiunea „vieţii veşnice”, deoarece sacramentul Botezului semnifică şi realizează acest dar: „Chiar această viaţă ne-a fost deja transmisă în ziua Botezului nostru”, când „devenim părtaşi ai morţii şi învierii lui Cristos”, scrie Papa în Mesajul său pentru Postul Mare. Termenul grec „a boteza” (baptizein) indică o scufundare sau o plonjare în apele boteziale a ceea ce apostolul Paul numeşte „omul vechi”, adică a celui care trăieşte după trup (cf. Col 3,9), care există numai pentru el însuşi, care se îndepărtează cu aroganţă de Creatorul său şi îşi închide ochii în mod egoist în faţa necesităţilor aproapelui său. Nu e vorba de o simplă descriere teologică. Fiecare dintre noi poate să-l înţeleagă cu uşurinţă pe acest „om vechi” pentru că experimentăm direct în noi efectele naturii sale, rezumate în cele şapte păcate capitale: trufia, avariţia, invidia, mânia, necurăţia, lăcomia, lenea.

3. Botezul este „întâlnirea cu Cristos”, scrie Papa Benedict în Mesajul său, care spală păcatul strămoşesc moştenit de la primii noştri părinţi, precum şi toate păcatele care urmează după el, şi ne conferă o natură nouă, permiţându-ne să trăim „înseşi sentimentele lui Cristos”. Această „creatură nouă” trăieşte după simţirea lui Cristos, prin „viaţa veşnică” pe care o primeşte deja acum în Duhul Sfânt. Sfântul Paul prezintă roadele Duhului lui Dumnezeu care locuieşte în noi: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, stăpânirea de sine (cf. Gal 5,22). În adâncul inimii fiecăruia – botezat sau nebotezat – există dorinţa de a primi şi de a trăi conform acestor roade. Numai posesia acestei vieţi oferă remediu durabil la orice suferinţă, fie ea personală sau universală.

4. Această nouă natură, primită la Botez, este izvor din care provin fapte specifice de caritate, făcute din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, prima şi cea mai mare poruncă din noua Lege, precum şi compendiu al întregii Evanghelii (cf. Mt 22,34-40). Postul, pomana şi rugăciunea ne ajută să murim pentru natura noastră veche şi să deschidem inima noastră la Dumnezeu şi la surorile şi fraţii noştri în necesitate.

Credinţa, cu promisiunea sa de „viaţă veşnică” ce ne este oferită la Botez, cere o hrană constantă (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1254). În timpul acestui Post Mare, Papa Benedict ne propune un itinerar, o „busolă” pentru a ne ajuta. Trei elemente de relevanţă deosebită trebuie propuse comunităţilor parohiale, instituţiilor cum sunt şcolile catolice şi universităţile şi fiecărui credincios:

1. Înainte de toate, Sfântul Părinte fixează întâlniri concrete cu evenimente şi persoane specifice în decursul celor cinci duminici din Postul Mare, propunându-ne Cuvântul lui Dumnezeu care este proclamat cu acele ocazii. Făcând astfel, doreşte să ne facă să experimentăm o întâlnire personală cu Cristos, răspuns la dorinţele cele mai profunde ale persoanei umane şi ale lumii. Această întâlnire s-ar putea concretiza în momente de meditaţie personală sau comunitară despre aceste texte din Scripturi, care ne-ar permite, în timpul acestor patruzeci de zile, să contemplăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să acţionăm în consecinţă.

2. În al doilea rând, întâlnirea cu Cristos, în Cuvântul lui şi în sacramente, se manifestă în faptele concrete de milostivire. Şi în acest sens, parohiile noastre, comunităţile, organismele educative sau de alt tip, precum şi fiecare dintre noi, la nivel personal, avem posibilitatea, în acest timp potrivit, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, să schimbăm perspectiva inimii noastre de la o dimensiune egoistă la aceea a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele aflat în necesitate. De aici, un impuls pentru campaniile de Postul Mare, organizate de Conferinţele Episcopale şi de alte Organisme.

3. În al treilea rând, Papa ne propune perioada Postului Mare ca un „parcurs” sau un „drum”, un moment pentru a face să dea rod sămânţa plantată prin Botez care, ne spune el, oglindeşte întreaga existenţă a oricărei fiinţe umane, trăită între învierea lui Cristos şi aceea a fiecăruia dintre noi. Această supremă ofertă de comuniune cu Dumnezeu în veşnicie dă formă vieţii prezente, atât la nivel social cât şi individual. Acest al treilea element subliniază necesitatea de a încuraja la întreprinderea acestui parcurs cu ajutorul Harului, îndeosebi prin sacramentele Reconcilierii şi Euharistiei. 

(După Zenit, 6 martie 2011)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu