|
de Albert Holenstein
Publicată in Colecţia Creştinism în contemporaneitate
„Trăim într-o perioadă marcată de multe tensiuni. Dezvoltările tehnice din ce în ce mai rapide, schimbările economice foarte profunde şi transformarea fundamentală a valorilor îşi pune amprenta asupra trăirii noastre.
Creştinii trăiesc astăzi într-o cultură fragmentată, în care convieţuiesc, unul lângă altul, diversele curente spirituale şi culturale. Creştinii îşi percep identitatea creştină ca o „credinţă în diaspora”, în mijlocul contemporanilor lor care nu împărtăşesc aceleaşi valori cu ei şi care se află foarte departe de Biserică sau care s-au lepădat, din păcate, de credinţa creştină.
De aceea dă-i propriei credinţe un «brânci», un impuls; adună-ţi puterile; nu-ţi lăsa viaţa la voia întâmplării! Căci această decizie va aduce roade bogate în viaţa ta şi va contribui în acelaşi timp la edificarea comunităţii şi a Bisericii”.
Cu aceste rânduri îşi începe cartea sa Prelatul Albert Holenstein. În pofida dimensiunilor reduse, cartea se prezintă ca o reflecţie despre viaţa omului, supusă multor schimbări, în care intervin multe mutaţii ce transformă viaţa şi priorităţile acesteia. Însă, după cum subliniază autorul, „perioadele de criză sunt timpuri de reflecţie”.
O prim gând scos în evidenţă de către A. Holenstein este faptul că „Omul care trăieşte fără Dumnezeu şi-a irosit viaţa”. Din această constatare, autorul concluzionează că „Avem nevoie de un nou mod de a gândi”, adică să nu exprimăm întreaga noastră viaţă în categorii economice. După ce ne-am schimbat modul de a gândi urmează să găsim „Curaj pentru a spune ce trebuie”, căci a nu spune este la fel de dăunător ca şi a spune prea multe. Aceşti doi paşi urmează a fi încununaţi de încrederea în iubire.
Un al doilea gând al lui A. Holenstein este faptul că „Viaţa noastră este ceea ce iubirea noastră o face să fie”. Reflectând asupra acestui gând, autorul vorbeşte „Despre lumina de la capătul tunelului”, asemănând viaţa cu o traversare a unui tunel, în care nu avem voie „să fim distraţi, să intrăm în panică şi să adormim în timp ce conducem”.
Un al treilea gând pe care ni-l adresează autorul este faptul că „Mesajul lui Isus are nevoie de oameni entuziaşti, care mărturisesc Evanghelia prin viaţa lor”. Pentru a fi aceşti oameni entuziaşti pe care îi evocă Pr. Albert Holenstein, avem nevoie: „Să ne impunem limite”, să limităm egoismul nostru interior înnăscut; „Să ne bazăm pe iubire”, adică să ne orientăm după poruncile lui Dumnezeu; şi, în sfârşit, „Să ne arătăm adevăratul chip”.
Un al patrulea şi ultim gând este „Să credem împreună şi să ne întărim unul pe celălalt”, şi un prim pas ar fi „Să formăm comunităţi de credinţă”, pentru că nimeni nu este creştin doar pentru sine.
Aceste patru gânduri, dacă le urmăm, ne vor ajuta să ne adunăm puterile şi să nu ne lăsăm viaţa la voia întâmplării.
Petru Ciobanu
|