|
Rasfoieste
online
|
de Claudiu Dumea
Publicată in Colecţia Dicţionare şi Enciclopedii
Oamenii nu sunt întotdeauna manieraţi aşa cum ar trebui să fie. Mulţi nu au nici măcar o idee exactă despre politeţe; gândesc că ea constă în primul rând în a fi în ton cu moda, o caută în gesturi exterioare, pe când în realitate adevărata politeţe trebuie să existe în sentiment, să se nască din inimă.
Politeţea este un instrument delicat care trebuie să vibreze odată cu sufletul. Politeţea este o artă care nu se învaţă fără oboseală. E arta cea mai grea, deoarece este atât de uşor să fii nepoliticos. Puţin reuşesc să şi-o însuşească perfect, deoarece, în fond, nu este altceva decât un buchet de virtuţi alese.
Lipsa de civilizaţie în comportarea umană nu se datorează faptului că nu ar exista suficiente cărţi în domeniu, ci faptului că o comportare civilizată nu izvorăşte în primul rând din cunoaşterea unui cod al bunelor maniere, ci din sufletul omului. Cu cât, aşadar, oamenii vor poseda sentimente mai nobile şi mai delicate, cu atât vor deveni mai „domni” în comportamentul lor.
Dacă ne îndreptăm privirea spre cei pe care Dumnezeu i-a ales să fie „lumina lumii” şi „sarea pământului”, constatăm că cei mai mulţi sunt la înălţime prin calităţile lor umane ca şi prin virtuţile creştine pe care le practică, răspunzând astfel misiunii grele pe care o au de îndeplinit în mijlocul oamenilor şi aşteptărilor Bisericii. Totuşi, pentru a fi sinceri, trebuie să recunoaştem că printre ei sunt unii care, din păcate, în materie de eleganţă în comportare lasă de dorit, cel puţin în parte.
Acest cod al bunei cuviinţe îşi propune să-i ajute în primul rând pe viitori slujitori ai altarului să evite neajunsurile în relaţiile lor de muncă, de învăţătură, de societate, dar oricine doreşte să-şi însuşească acel ideal al francezilor în materie de comportare – „savoir vivre” – are de câştigat din lectura acestei cărţi.
Cl. Dumea
|