Rasfoieste
online

de Dănuţ Doboş – Anton Despinescu
Publicată in Colecţia Istoria Bisericii

  Încă o carte referitoare la episcopul dr. Anton Durcovici. Mai era nevoie? „Un om al lui Dumnezeu” de talia lui, „un om providenţial pentru Eparhia de Iaşi în timpuri deosebit de grele”, cu o viaţă preoţească exemplară pe parcursul a 36 de ani închinaţi slujirii Bisericii, în diferitele servicii care i-au fost încredinţate, viaţă încununată cu plinătatea preoţiei prin consacrarea episcopală, activitatea episcopală limitată în timp (14 luni), întreruptă brutal de agenţii Securităţii, dar condensată şi antrenantă, pecetluită cu suferinţe cumplite în arestul Ministerului de Interne, în închisoarea Jilava şi, în final, în aceea de la Sighet, răspunde pe deplin întrebării şi strădaniilor autorilor de a face cunoscută cât mai bine personalitatea de excepţie a episcopului nostru martir.
  Ne propuseserăm cu câţiva ani în urmă o astfel de lucrare. Văzând că alţii ne-au luat-o înainte (Mons. Fr. Müller şi pr. Eduard Ferenţ), ne-am mărginit la cercetări parcelate, publicate în Buletinul Istoric al Departamentului de Cercetare Ştiinţifică din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, înfiinţat la 16 iulie 1999, îndeosebi în numărul al treilea, consacrat în mod special episcopului Durcovici, cu ocazia semicentenarului morţii sale martirice (10 decembrie 2001), precum şi în Almanahul „Presa Bună”.
  Cartea vrea să fie o biografie fidelă. Ca atare, ne-am îndreptat atenţia, în cea mai mare parte, spre izvoarele documentare, intrând în arhivele care ni le-au putut pune la dispoziţie, în ţară şi în străinătate. Ca unul care l-am cunoscut îndeaproape pe Mons. Anton Durcovici, atât ca profesor la Bucureşti, cât şi ca episcop la Iaşi, recunoştinţa şi veneraţia pe care le-am avut întotdeauna faţă de Preasfinţia Sa mă obligă să mă implic sârguincios în tot ceea ce se poate şi trebuie să fie adus la cunoştinţa generaţiilor prezente şi viitoare cu privire la marele nostru ierarh, a cărui cauză de beatificare se află pe rol la Sfânta Congregaţie Romană pentru Declararea Sfinţilor.
  În calitate de coautor la acest prim volum, consider că este de datoria mea să menţionez contribuţia substanţială a profesorului dr. Dănuţ Doboş, neobosit cercetător de arhive, care, în cei doi ani cât a beneficiat de bursa romană, a procurat o cantitate impresionantă de documente din arhivele centrale romane, care se referă la trecutul Bisericii noastre locale. Domnia sa s-a dedicat trup şi suflet cercetării acestui trecut.

Anton Despinescu