Rasfoieste
online

de Ronald Roberson
Publicată in Colecţia Istoria Bisericii

  Unul dintre motivele care m-au determinat să scriu acest scurt studiu despre Bisericile Creştine Răsăritene a fost convingerea mea că un factor major ce împie­dică reconcilierea între creştinii din Răsărit şi din Apus este lipsa de cunoaştere reci­procă. În particular, cunoaşterea Răsăritului creştin de către creştinii apuseni este, din păcate, insuficientă; de aceea, sper ca, prezentând o astfel de privire panoramică, să-i pot ajuta pe confraţii mei catolici şi protestanţi să-i înţeleagă mai bine pe fraţii şi surorile noastre din Răsărit.
  Este, de asemenea, adevărat că înşişi creştinii răsăriteni adesea nu sunt bine infor­maţi cu privire la Bisericile Răsăritene cărora ei nu le aparţin, şi prea des opiniile se formează pe baza unor distorsionări sau a unor prejudecăţi istorice. Astfel, în această carte m-am străduit să prezint istoria şi circumstanţele actuale ale diferitelor Biserici în mod obiectiv, relatând evenimentele aşa cum le-am putut determina mai bine, fără a emite judecăţi cu privire la cum ar trebui să fie lucrurile.
  Informaţiile conţinute în această ediţie în limba română a cărţii au fost actualizate până în ianuarie 2004. Astfel, este mai actualizată decât cea mai recentă (a şasea) ediţie în limba engleză, care a fost publicată de Institutul Pontifical Oriental din Roma în 1999.
  Mulţi creştini apuseni sunt derutaţi de complexitatea Răsăritului creştin, ce poate părea a fi o înşiruire năucitoare de Biserici naţionale şi jurisdicţii etnice. Scopul aces­tei prezentări e de a le furniza celor nespecialişti o panoramă clară a Bise­ricilor Răsă­ri­tene, furnizând informaţii de bază despre fiecare şi indicând relaţiile dintre ele. Fie­­care Biserică este plasată în contextul său istoric, geografic, doctrinal şi liturgic.
  Principiul utilizat în această carte pentru clasificarea Bisericilor este comuniunea. Adică sunt descrise grupuri de Biserici care sunt în deplină comuniune între ele, mai degrabă decât categorisindu-le potrivit altor criterii precum tradiţia liturgică.
  Din această abordare rezultă patru comuniuni creştine răsăritene distincte şi sepa­rate: (1) Biserica Asiriană Răsăriteană, care nu este în comuniune cu nici o altă Bise­rică; (2) cele şase Biserici Ortodoxe Orientale, care, deşi fiecare este independentă, sunt în deplină comuniune între ele; (3) Biserica Ortodoxă, care e o comuniune de Biserici naţionale sau regionale, toate recunoscându-l pe patriarhul de Constanti­nopol ca punct de unitate ce se bucură de anumite drepturi şi privilegii; şi (4) Bise­ri­cile Catolice Răsăritene, care se află toate în comuniune cu Biserica Romei şi cu epis­copul său. Ordinea în care sunt prezentate aceste patru comuniuni nu are vreo semnificaţie particulară; reflectă doar succesiunea cronologică în care acestea au apărut ca entităţi distincte.
  Această a şasea ediţie include ca anexe două articole pe teme ecumenice, pe care nu le-am publicat în altă parte. Primul, intitulat „Relaţiile dintre catolicism şi orto­doxie în Europa postcomunistă: fantome ale trecutului şi provocări pentru viitor”, este dintr-o conferinţă susţinută la „Centro Pro Unione” din Roma, la 18 martie 1993. Textul original a fost uşor revizuit pentru această ediţie şi apare cu un post scriptum descriind evoluţia evenimentelor până la mijlocul anului 1998. Al doilea articol, „Rela­ţiile actuale dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe Orientale”, a apărut prima dată ca „Dialogul modern romano-catolic – ortodox-oriental”, One in Christ 21 (1985) 238-254. Au fost adăugate noi informaţii pentru a ţine cont de vizita catolicosului armean Karekin I la Roma, în decembrie 1996.
  O istorie extrem de variată şi complexă este prezentată în această lucrare, şi m-am străduit să o prezint cât mai clar posibil. Am încercat să rămân obiectiv şi onest în tratarea a ceea ce uneori sunt situaţii tragice şi dureroase în istoria acestor Biserici şi a relaţiilor dintre ele. Sper că această prezentare îi va ajuta într-o oarecare măsură pe creştinii apuseni să înţeleagă mai multe despre fraţii noştri din Răsărit, pentru ca, într-o zi, Biserica să înveţe – folosind imaginea evocată adesea de papa Ioan Paul al II-lea – să respire din nou deplin cu doi plămâni, unul răsăritean şi unul apusean.

R. Roberson