Rasfoieste
online

de Ioan Paul al II-lea
Publicată in Colecţia Magisterium

  Această carte este realizată de Penitenţiaria Apostolică şi cuprinde 12 documente despre sacramentul Spovezii, care au fost adresate de Suveranul Pontif aceleiaşi Penitenţiarii Apostolice, părinţilor penitenţiari ai bazilicilor patriarhale din Roma şi preoţilor care an de an au participat la cursul despre forul intern ţinut de mai sus numitul dicaster.
  Jubileul a fost împrejurarea favorabilă publicării acestui volum, deoarece, unul din beneficiile Anului Sfânt indicat de Sfântul Părinte a fost tocmai sacramentul Reconcilierii.
  În funcţie de problematica tratată, volumul se adresează în primul rând preoţilor, fiindcă avem aici o meditaţie pontificală despre tezaurul doctrinal relativ la Spovadă cu scopul de a da un impuls pastoral slujirii penitenţiale. Totuşi, cartea se adresează unui cerc mai larg de cititori, în mod deosebit celor botezaţi, care doresc să se apropie în mod conştient de sacramentul spovezii pentru a se lăsa formaţi de bogăţia ei inepuizabilă.
  Papa vrea să dea mărturie că preotului, care îşi ocupă cu credinţă şi generozitate locul său de slujitor al Spovezii, nu-i lipsesc consolările: consolarea de a putea întâlni direct pe fiecare credincios în parte, aşa cum Isus l-a primit pe Zaheu, pe femeia sa¬mariteană, pe femeia păcătoasă; consolarea de a fi admis dincolo de pragul inimilor, consolarea de a spune un cuvânt potrivit la momentul potrivit, un cuvânt care deseori restaurează în conştiinţe, prin harul sfinţitor, sensibilitatea creştină.
  Firul călăuzitor comun care se observă în documentele adunate între coperţile volumului de faţă este datoria preoţilor şi dreptul botezaţilor de a se dedica şi de a se apropia de sacramentul Pocăinţei, în forma sa normală, care este aceea a spovezii individuale auriculare. Cuvintele cheie ale cărţii sunt întâmpinare şi adevăr. Astfel, primele şapte documente magisteriale se referă mai ales la datoria, angajamentul şi caritatea preotului, slujitorul sacramentului, iar cel de-al optulea se referă la penitent (fie laic, fie preot), în calitatea lui de destinatar al sacramentului. În celelalte patru documente, întâmpinarea şi adevărul sunt raportate la Domnul milostiv, care, în acest sacrament, îl întâmpină pe cel păcătos şi schimbă inimile pentru ca să trăiască în adevăr, dar sunt raportate şi la Biserică, care, din poruncă divină, îl dispune pe cel păcătos şi pentru el mijloceşte prezenţa tăcută, dar foarte reală, a lui Dumnezeu.
  Singurul punct de pornire în folosul cititorului este faptul că reflecţia Sfântului Părinte despre o temă delicată cum este spovada atinge omul în dimensiunea lui integrală, pentru ca el să nu cedeze în faţa ispitei de a se închide în sine însuşi, ci, dimpo¬trivă, să i se deschidă lui Dumnezeu cel îndelung în răbdare şi de oameni iubitor.

W. Dancă