Rasfoieste
online

de Florin Spătariu
Publicată in Colecţia Muzică Bisericească

  În tradiţia Bisericii Catolice de rit latin, cântarea sfintei Liturghii a ocupat un loc privilegiat în formele de manifestare ale cultului. Muzica gregoriană a guvernat şi continuă să guverneze forma de cântare, mai ales în ceea ce priveşte desfăşurarea sfintei Liturghii. Dacă în cadrul celorlalte părţi componente ale sfintei Liturghii a pătruns cu uşurinţă muzica polifonică de factură non-gregoriană, în ce priveşte părţile ce îi revin celebrantului, tiparul muzicii gregoriene îşi spune şi astăzi cuvântul.
  Din punct de vedere al perenităţii ei, muzica gregoriană şi-a dovedit peste veacuri calităţile. Având avantajul limbii latine cu reguli metrice bine definite din punct de vedere al accentelor cuvintelor, muzica gregoriană a rămas un model al oricărei muzici culte, expusă corect din punctul de vedere al relaţiei text-muzică.
  Dificultăţile au apărut în momentul în care locul limbii latine a fost luat de limba poporului. Toate transformările muzicale au întâmpinat dificultăţi. Acestea au fost de naturi diferite, dar toate se pot sintetiza în relaţia text-muzică şi potrivirea accentelor muzicale cu cele tonice ale cuvintelor. Neluarea în seamă a acestor reguli de bază a dus la crearea unor forme denaturate de cântare şi practicarea lor în cadrul comunităţilor până când acestea au devenit reguli.
  Volumul Sfânta Liturghie cântată este o carte care conţine toată Liturghia în forma ei cântată: ritul începutului, prefeţe, rugăciuni euharistice şi ritul încheierii.
Datorită faptului că textele trebuiau să se modeleze cât mai bine cu putinţă pe muzică, am ales varianta traducerii făcute de preot Ioan Ciuraru. Aplicarea acestor texte în volumul Sfânta Liturghie cântată s-a făcut cu aprobarea episcopului de Iaşi, Mons. Petru Gherghel.
  În elaborarea muzicală am plecat de la principiul că muzica trebuie să fie în slujba textului. Dificultatea principală a reprezentat-o potrivirea accentelor cuvintelor cu accentele muzicale. S-a avut în vedere şi păstrarea cât mai mult cu putinţă a formei de bază practicate deja, modificările fiind făcute acolo unde se cerea acest lucru.
  Grafica muzicală s-a concentrat pe o imitare a graficii gregoriene, fiind folosite simple combinări de valori muzicale diferite (pătrimi şi optimi), tocmai pentru a lăsa libertate în desfăşurarea muzicală, regula fiind accentuarea firească a cuvintelor, cât mai bine îmbinată cu metrica muzicii.
  Cuprinsul lucrării se structurează după varianta latinească a Liturghierului roman, Ordo Missae in cantu, editată de către Sacra Congregatio Pro Culto Divino din 5 iunie 1973. Părţile ei componente sunt: ritualul începutului, prefeţe (tonuri simple şi tonuri solemne), rugăciuni euharistice, ritualul Împărtăşaniei, ritualul încheierii.
  Lucrarea are un caracter didactic şi se adresează, în primul rând, studenţilor teologi din anii terminali. Dar lucrarea poate fi folosită în egală măsură de toţi cei care vor să cânte cât mai corect o Liturghie cântată.

Florin Spătariu