Rasfoieste
online

de Albert Holenstein
Publicată in Colecţia Omiletică

  Cunoscut pe toate meridianele datorită atenţiei pe care a acordat-o celor aflaţi în dificultăţi materiale, prelatul Albert Holenstein se face cunoscut acum lumii de la noi printr-o carte în care sunt adunate unele dintre predicile pe care le-a ţinut comunităţii sale din Bregenz (Austria) şi în care se vede viziunea spirituală ce l-a animat de-a lungul vieţii sale.
  Născut la data de 18 august 1919 la Brooklyn (SUA), după doi ani şi jumătate s-a mutat în Elveţia, locul de origine al părinţilor. După absolvirea şcolii primare şi a gimnaziului, a intrat la Seminarul din Innsbruck (Austria), pe care l-a absolvit în 1946, când a fost hirotonit preot. După hirotonire, a lucrat ca vicar în trei parohii. În 1951 a fost numit director diecezan al Organizaţiei caritative Missio, iar în 1961, paroh al comunităţii „Sfântul Columban” din Bregenz (Austria). În acelaşi an a înfiinţat o asociaţie de ajutorare a bolnavilor de lepră. A condus aceste instituţii până la data de 2 ianuarie 2005, când s-a retras la Săbăoani, judeţul Neamţ, pentru a-şi petrece ultimii ani ai vieţii.
  Încă din prefaţa cărţii, autorul ne dezvăluie scopul care l-a determinat să publice o parte dintre reflecţiile sale: „Cu aceste rânduri doresc să încep un dialog care, privind spre misiunea noastră comună, îmi stă la inimă. După ce m-am stabilit în Dieceza de Iaşi, unul dintre primele gânduri s-a îndreptat spre voi, preoţi şi diaconi. Poate că aşteptaţi un cuvânt din partea mea. Doar se spune: «Purtaţi-vă unii altora povara» (Gal 6,2). Ţelul nu este deci ca fiecare să ajungă cu munca sa la capăt, ci să ne ajutăm reciproc. Cu siguranţă, ajutorul reciproc al preoţilor nu se sfârşeşte la graniţele propriei dieceze. Astfel, voiesc să împart cu voi câteva gânduri care m-au mişcat în lunga mea viaţă de preoţie şi care ar putea da un impuls pentru a reflecta împreună. Să vedem însă mijlocirea credinţei nu ca pe o lucrare omenească, o realizare a noastră, ci, mai înainte de orice, ca acţiune a Duhului Sfânt: el este puterea vestirii. De aceea, vestirea trebuie să pornească de la Dumnezeu. Aceasta însă se poate întâmpla numai în unirea vie cu el, mai ales prin rugăciune. Fără o comunicare personală cu Dumnezeu, nu există nici o comunicare fructuoasă cu oamenii”.
  De asemenea, într-o scrisoare de prezentare a cărţii, prelatul Holenstein mărturisea: „Plantele medicinale, care înfloresc într-un număr mare şi aduc roade bogate, sunt un dar de la Dumnezeu şi se ofilesc dacă nu sunt folosite. Mai mult decât nişte plante medicinale, nouă ne-a fost încredinţat tezaurul credinţei. Adesea, oamenii nu au timp să se ocupe mai îndeaproape de acesta; s-au ţinut multe cuvântări, iar predicatorii au spus tot ce aveau de spus despre el. Această carte conţine gânduri, predici, scrisori pastorale păstrate din timpul cât am fost paroh în comunitatea «Sfântul Columban» din Bregenz, Austria. Se oglindeşte în ele multitudinea lucrurilor ce îi trec unui paroh prin minte şi modul în care el încearcă să dea un răspuns, din tezaurul credinţei, la întrebări actuale. Petrecerea ultimei perioade a vieţii mele la Săbăoani îmi oferă posibilitatea să gust încă multe dintre cele care poate prea simplu au fost scrise pe hârtie sau rostite cu buzele.
  Ca să te bucuri de parfumul lor, este necesar ca plantele medicinale să fie fărâmiţate încet cu degetele”.

Şt. Lupu