Rasfoieste
online

de Alois Bişoc (coord)
Publicată in Colecţia Omiletică

  Aceste predici, cele mai multe dintre ele în cinstea sfinţilor, sunt opera studenţilor teologi de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, operă care este tocmai rezultatul mai multor faze de pregătire la misiunea de a proclama Cuvântul lui Dumnezeu.
  Încă din primele secole, pe lângă cultul adus lui Isus Cristos, Biserica i-a cinstit pe apostoli şi pe martiri, şi împreună cu ei pe Sfânta Fecioară Maria şi pe îngeri, invocând ajutor prin mijlocirea lor. După aceea, la cultul lor au fost adăugaţi cei care au imitat cu mai mare fidelitate viaţa lui Cristos, şi în sfârşit au fost incluşi toţi cei care în diferite moduri s-au dovedit, prin practicarea virtuţilor creştine şi a carismelor, vrednici de venerarea şi imitarea credincioşilor (cf. LG 50).
  Sfinţii sunt cei care au corespuns la opera salvifică a lui Dumnezeu-Iubire, cei care s-au străduit zi de zi să realizeze în propria viaţă cuvântul Evangheliei, şi pe care Biserica îi recunoaşte în mod oficial ca atare, cei pe care Apostolul îi recunoaşte ca fiind o „mulţime mare, pe care nimeni nu o poate număra, de toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile”(Ap 7,9). Sfinţii pe care Biserica ni-i propune spre venerare, pentru a ne fi modele şi patroni spirituali, sunt, aşadar, figuri exemplare care pot să aibă o influenţă nespus de benefică asupra noastră, care avem atâta nevoie de exemple bune şi încurajatoare.
  Poate unii vor obiecta întrebând dacă mai este de actualitate să propui omului de astăzi, aşa de încrezut în cuceririle sale ştiinţifice şi în ajutorul maşinilor, nişte sfinţi patroni şi protectori care să fie invocaţi în diferite momente ale vieţii, care să-l apere mai ales în clipele mai dificile şi primejdioase. Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, pentru că nevoia de a se încredinţa cuiva şi căutarea siguranţei absolute sunt profund înrădăcinate în inima omului, pentru că ei sunt, aşa după cum îi numeşte Rugăciunea a treia Euharistică, „mijlocitorii noştri la Dumnezeu”.
  Mulţumind studenţilor teologi care au colaborat la redactarea acestui volum de predici tematice la diferite sărbători, vrem să credem că el este o invitaţie de a cunoaşte mai bine semnificaţia şi mesajul unor sărbători, de a-i cunoaşte mai bine pe sfinţi, şi mai ales de a-i imita în viaţa lor sfântă. De aceea, considerăm că acest material este util nu numai pentru cei însărcinaţi în mod oficial cu misiunea de a predica, ci pentru toţi cei care vor să descopre noi modele şi motive de a înainta pe calea desăvârşirii creştine, pe calea sfinţeniei, cale pe care au parcurs-o cu atâta succes sfinţii Bisericii.

A. Bişoc