Rasfoieste
online

de Carlo Maria Martini
Publicată in Colecţia Spiritualitate

  Citim la nr. 21 al vechii cărţulii a lui Ignaţiu de Loyola: „Exerciţii spirituale pentru a se învinge pe sine însuşi şi pentru a pune ordine în viaţa proprie”. Şi paginile pe care le prezentăm şi care au chiar ca titlu A pune ordine în viaţa proprie reunesc meditaţiile unui curs de exerciţii spirituale pe care arhiepiscopul de Milano, cardi­nalul Carlo Maria Martini, le-a ţinut confraţilor săi episcopi din regiunea lombardă, în martie 1992, pe textul ignaţian.
  În introducere, el exprimă dificultatea de a trebui să se întoarcă, după atâţia ani, la litera manualului. Amintim că arhiepiscopul a fost unul dintre primii părinţi iezuiţi care au ţinut exerciţii propunând reflecţia directă asupra Evangheliilor ori asupra unei figuri biblice vechi sau neo-testamentare. Trebuie subliniat însă că el cunoştea profund spiritul cărţuliei lui Ignaţiu, îi cunoştea metoda şi scopul şi le putea trans­mite participanţilor la exerciţii.
  Exerciţiile spirituale ale sfântului din Loyola au ca scop – asemenea Bibliei – să ne ajute a cunoaşte în Isus voinţa lui Dumnezeu cu privire la viaţa noastră. Astăzi sunt mulţi totuşi aceia care predică exerciţiile nu atât asupra cuvântului, cât asupra marilor teme teologice sau asupra virtuţilor morale. Şi sunt mulţi şi aceia care, fami­liarizaţi cu Scriptura, sunt tentaţi să o manipuleze conform propriilor interese, fără a ţine seama că istoria mântuirii, aşa cum este relatată în Biblie, îşi are centrul şi culmea în persoana lui Isus, Fiul Tatălui, răstignit şi înviat. Pentru a asculta însă cuvântul lui Dumnezeu, adică pentru a ne supune lui în viaţă, trebuie să-l citim într-un anumit mod, altfel rămâne o pioasă înălţare a sufletului, intră pe o ureche şi iese pe cealaltă.
  Acum, textul lui Ignaţiu se bucură de o stimă deosebită. În intenţia de a face cu­noscut participantului la exerciţii voinţa lui Dumnezeu, tinzând aşadar la convertirea sa, porneşte întotdeauna de la prezentarea unei pagini biblice, propunând acel tip de lectură a Scripturii cunoscut sub numele de lectio divina continua. Şi nu numai atât. Această apropiere de cuvinte e însoţită de o serie de propuneri şi de intuiţii astfel încât lectio îşi are consecinţele sale practice în discernerea formei de viţă care trebuie aleasă şi care să răspundă proiectului lui Dumnezeu; cu alte cuvinte, pentru Ignaţiu, prezen­tarea textului biblic nu este scop în sine, ci vrea să-l introducă pe participant în dina­mica ascultării cuvântului nescris al lui Dumnezeu, a glasului învăţătorului interior, al Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care răsună mereu în conştiinţa fiecărui om.
  Cineva ar putea să obiecteze: este într-adevăr necesară toată această muncă pro­pusă de Ignaţiu pentru a interioriza cuvântul Scripturii? Ar fi ca şi cum ai întreba: de ce Dumnezeu, după ce a dat poporului său legea, l-a trimis în pustiu pentru a învăţa să i se supună? Exerciţiile lui Ignaţiu participă, putem spune, la educaţia pe care Dum­nezeu o face poporului său.
  Volumul de faţă va fi de mare ajutor celor care vor să ţină exerciţii pornind de la textul biblic; celor care, predicând cuvântul lui Dumnezeu, vor să înţeleagă mai bine metoda lor pentru a-l călăuzi pe participant la a pune ordine în viaţa proprie, adică la cunoaşterea şi împlinirea voinţei lui Dumnezeu; şi, de asemenea, celor care în drumul căutărilor personale doresc să se apropie de textul ignaţian, dar, după ce au citit pri­mele pagini şi le-au găsit aride în limbaj, riscă să nu meargă mai departe.

C.M. Martini