Rasfoieste
online

de Anton Dancă
Publicată in Colecţia Spiritualitate

Din orânduire divină, misterul Preoţiei este oferit şi împărţit şi oamenilor, fie prin Botez – preoţia comună –, fie prin hirotonire – preoţia ministerială. Această împărtăşire este posibilă prin revărsarea darurilor Duhului Sfânt care a început în Biserică o dată cu Învierea din morţi a lui Isus Cristos şi cu Rusaliile. 
  Participarea la această demnitate este un semn de mare preţuire pe care Dumnezeu îl arată oamenilor şi niciodată oamenii nu vor putea să-i fie recunoscători şi să-i mulţumească îndeajuns pentru un astfel de dar.
  Ne bucurăm pentru toate documentele pe care Biserica şi Sfinţii Părinţi Papi ni le-au oferit pe tot parcursul istoriei şi pe care, într-un chip particular, le-a evidenţiat Conciliul al II-lea din Vatican (1962-1965), Sinodul Episcopilor din 1990 şi Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea în Pastores dabo vobis (1992). Le vom întâlni pe toate paginile acestei lucrări şi vom fi răsfăţaţi cu atâtea citate, expresii, comparaţii şi concluzii, toate îndreptate spre acest mare „dar şi mister” – preoţia.
  Lucrarea de faţă încearcă să-l conducă pe cititor în taina vocaţiei la preoţie şi, mai ales, în marele dar al Preoţiei prin care cel ales devine, nu mai mult nici mai puţin, „alter Christus”, deşi poartă această comoară în vase de lut (cf. 2Cor 4,7).
  Pornind de la cuvintele Sfintei Scripturi, prin care Isus întemeiază marele sacrament al Preoţiei şi-l încredinţează apostolilor şi Bisericii, scoţând în evidenţă, rând pe rând, învăţătura apostolilor, mai ales a sfântului Paul şi a autorului Scrisorii către Evrei, folosindu-se pentru a vorbi mai bine despre preoţie, de cuvintele părinţilor Bisericii şi trecând toate prin experienţa şi prisma proprie, părintele Anton Dancă ne oferă un material vast, bogat şi variat, cu referinţă la sacramentul Preoţiei şi are meritul de a ne deschide şi incita tot mai mult pentru a-l cunoaşte, preţui, apăra şi, desigur, de a-l vesti cum se cuvine tinerilor aspiranţi la slujirea preoţească, precum şi tuturor oamenilor dornici de a se apropia de Dumnezeu, prin viaţa şi ministeriul preoţilor. Pusă în comparaţie cu sacramentul Căsătoriei, preoţia nu înseamnă o renunţare la o iubire faţă de o persoană sau alta, ci înseamnă o îmbrăţişare a unei iubiri ce depăşeşte orice altă iubire limitată, prin care cel ce o alege devine asemenea lui Cristos, mort şi înviat pentru toţi.
  Multitudinea de idei, de analize, de soluţii pe care autorul le propune sunt un ghid, o lumină nu numai pentru seminarişti şi preoţi, ci pentru orice suflet dornic să cunoască darurile lui Dumnezeu oferite oamenilor.

† Petru GHERGHEL,
Episcop de Iaşi