Rasfoieste
online

Pr. Claudiu Dumea
Publicata in Colectia Spiritualitate

  În Sfânta Scriptură găsim o mulţime de invitaţii la sfinţenie. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa, deci şi cu o „sete” de sfinţenie. În Mt 5,48, Isus ne îndeamnă: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru este desăvârşit”. Sfântul Paul le explică tesalonicenilor în prima scrisoare: „Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră”(1Tes 4,3). De asemenea, mai recent, Conciliul al II-lea din Vatican (calificat drept conciliul sfinţeniei), în Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, aminteşte creştinilor vocaţia lor la sfinţenie prin următoarele cuvinte: „Toţi credincioşii, de orice stare sau condiţie, sunt chemaţi la plinătatea vieţii creştine şi la desăvârşirea iubirii”: prin această sfinţenie se va ajunge la un mod de viaţă mai uman şi în societatea pământească ... Astfel, sfinţenia poporului lui Dumnezeu va creşte în roade îmbelşugate, după cum prea bine o dovedeşte, în istoria Bisericii, viaţa atâtor sfinţi”(LG 40).

Astfel, Editura „Sapientia” propune un model de sfinţenie în cartea „Cine eşti tu, Tereza?”, referindu-se la sfânta Tereza de Lisieux, cunoscută şi sub numele de Tereza a Copilului Isus. Cartea este scrisă de părintele Claudiu Dumea, un fidel publicist la această editură. După cum remarcă şi autorul, această sfântă este un exemplu pentru a dovedi că nu trebuie să facem lucruri extraordinare pentru a fi sfinţi. În nouă părţi ale cărţii, sunt prezentate diferitele aspecte ale vieţii sfintei Tereza. A zecea parte a cărţii cuprinde un act de consacrare Iubirii îndurătoare. La sfârşitul cărţii, se găseşte o litanie în cinstea sfintei Tereza a Copilului Isus.

De remarcat este faptul că, în prima parte a cărţii, autorul o prezintă pe această sfântă începând cu moartea ei, argumentând că odată cu înmormântarea ei, pentru Tereza nu s-a terminat totul, ci abia a început totul. Totodată părintele Claudiu Dumea menţionează şi celelalte sfinte care au purtat numele de Tereza, comparându-le cu Tereza a Copilului Isus: În mănăstire, [Tereza de Lisieux] nu s-a remarcat prin fapte sau carisme excepţionale, nu a făcut minuni, nu a avut extaze revelaţii, stigmate, ca Tereza de Avila. Nu a scris opere savante de teologie sau filosofie ca o altă Tereza, Tereza a Crucii, tot carmelită, în lume Edith Stein, asistenta lui Husserl la catedra de filosofie. Nu a uimit lumea prin opere sociale, caritative, ca o altă Tereză, Tereza de Calcutta, sfântă şi ea. Şi a rămas în istorie cu numele de Tereza cea Mică. Dar tot părintele adaugă: Dar numele ei să nu ne înşele. E numită Tereza cea Mică spre a se deosebi de Tereza cea Mare, Tereza de Avila. În realitate, Tereza cea Mică e mare, mare de tot, e un gigant cum puţini numără omenirea. De aceea, şi Papa Pius al X-lea, la numai 16 ani de la moartea Terezei, spune despre Tereza că este „cea mai mare sfântă a timpurilor moderne”. Tot în prima parte se enumeră şi o serie de personalităţi care au fost influenţate de autobiografia Terezei, cuprinsă într-o carte intitulată „Istoria unui suflet”, personalităţi precum Hans Urs von Balthasar, Paul Claudel, Etienne Gilson, Jacques Maritain, Vladimir Ghika ş.a. Începând cu partea a doua, este expusă viaţa sfintei Tereza, cu foarte multe mărturii ale acesteia cu privire la viaţa ei, atât de scurtă, pentru unii, aceasta murind la doar 24 ani, dar atât de bogată din punct de vedere spiritual.

Citind această carte, să învăţăm să spunem cu Tereza: „Vreau să-mi petrec cerul făcând bine pe pământ”.

„Despre Tereza de Lisieux se poate spune cu toată convingerea că Duhul lui Dumnezeu a pus în inima ei să descopere direct oamenilor din timpul nostru misterul fundamental, realitatea fundamentală a evangheliei, faptul de a fi primit cu adevărat un duh al fiilor adoptivi, care ne face să strigăm: Abba, Tată! Calea cea mică este calea sfintei copilării. Această cale este totodată confirmarea şi reînnoirea celui mai fundamental şi universal adevăr: Căci care adevăr al mesajului evanghelic este mai fundamental şi mai universal decât acesta: Dumnezeu este Tatăl nostru, iar noi suntem fiii săi?” (Papa Ioan Paul al II-lea.

Cosmin Cimpoeşu