Rasfoieste
online

de Fiorenzo Angelini
Publicată in Colecţia Spiritualitate

  Cartea este scrisă pentru toţi. Autorul este un cleric, un cardinal, a cărui scurtă biografie se găseşte pe ultima pagină, care e introdus destul de bine în viaţa oamenilor.
  Cartea conţine scurte discursuri ale unui om cu o largă experienţă a vieţii, care, prin cuvântul său, evită să o facă pe învăţătorul, dar încearcă mai mult să provoace conştiinţa omului, oferindu-i o hrană „semipreparată”, pe care, apoi, fiecare să o digere, inclusiv autorul, întrucât există multe locuri unde el se adresează sieşi.
  Firul roşu al cărţii este, fără îndoială, credinţa, întrucât e valoarea inestimabilă a omului, care devine prin ea mai om. Credinţa îi oferă răspunsurile exhaustive la întrebările legate de scopul existenţei sale şi de dorinţa lui profundă de a fi veşnic fericit. Însă nu este exclus nici cel care nu are darul credinţei.
  Laitmotivul cărţii este „viaţa”, şi aceasta văzută în lumina credinţei. Viaţa are o valoare extraordinară, divină, iar administrarea, apărarea, perfecţionarea şi atingerea scopului final al vieţii dă sens întregii noastre existenţe. Autorul subliniază caracterul unitar al vieţii, în sensul că viaţa muritoare are deja prezentă în ea însăşi viaţa nemuritoare; viaţa trupului şi a sufletului formează o viaţă unică în sensul că trupul nu e trup fără suflet şi invers. Urmarea e că cine slujeşte trupul, slujeşte şi sufletul.
  Autorul cărţii este Cardinal, fiind chemat de Biserică să lucreze în domeniul sănătăţii, devenind responsabil, mai întâi, cu organizarea asistenţei spirituale a bolnavilor din spitalele din Roma şi, apoi, la Consiliul Pontifical al Lucrătorilor Sanitari pentru Pastorala sănătăţii, un organism al Sfântului Scaun creat de papa Ioan Paul al II-lea.
  Gândurile cuprinse în această carte au fost formulate şi rostite cu diferite ocazii şi au un stil deosebit de personal. Autorul îşi exprimă propria trăire, bucuria de a trăi preoţia punând împreună atât momentele de intensă trăire personală, cât şi de slăbiciune, fără a ascunde că mai are mult de făcut în propria viaţă sufletească.
  O caracteristică pe care o vom găsi în aceste rânduri e voinţa de a lucra chiar cu riscul de a greşi. Un gând exprimat deseori de el este că cel ce munceşte poate greşi, dar cel ce nu munceşte a greşit total. Cartea se adresează unei categorii foarte largi de cititori, şi în special acelora care muncesc conştienţi că muncă implică asumarea unor riscuri.

P. Mareş