Rasfoieste
online

de Eduard Ferenţ 
Publicată in Colecţia Studii Teologice

  În lucrarea Biserică, ce simţi despre taina fiinţei tale?, părintele E. Ferenţ îşi propune să preia şi să asimileze „doctrina sacră a Conciliului al II-lea din Vatican şi magisteriul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, conţinut în cele douăsprezece discursuri ţinute de Sanctitatea sa cu ocazia vizitei apostolice pastorale pe care a făcut-o în România între 7-9 mai 1999, în vederea unei reînnoite şi mai adânci aprofundări a învăţăturii Bisericii şi a unei noi formări a conştiinţelor noastre”. Acest lucru este bine exprimat în cuvintele pe care Sinodul Diecezan din Iaşi le-a avut drept motto: Duc in altum!
  Sub acest îndemn, părintele Ferenţ înţelege, în primul rând, o pătrundere mai adâncă a tezaurului credinţei apostolice, o cunoaştere şi înţelegere a Bisericii în vederea unei transformări interioare pozitive a comportamentelor şi atitudinilor noastre umane. Dinamismul acestei acţiuni, însă, trebuie încadrat în contextul actual al noii evanghelizări pe care Biserica locală încearcă să şi-o aproprieze şi s-o trăiască.
  Evanghelizarea nu trebuie înţeleasă reductiv, ca o re-proclamare a adevărului că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu şi Răscumpărătorul omenirii. Ea înseamnă trăirea realităţii ce rezultă din interacţiunea acestui mister al credinţei cu propria noastră viaţă, înseamnă „a lucra fără odihnă pentru a-l îmbogăţi pe om cu Cristos şi în Cristos”. Acest proces amplu, Biserica îl realizează mai întâi cu ea însăşi, în interiorul ei, „printr-o nouă convertire şi reînnoire a vieţii”.
  Temele principale care sunt abordate în cuprinsul cărţii au în vedere, aşadar, contextul eclezial al noii evanghelizări, răspunsul la întrebarea cine este Biserica locală de Iaşi. Sunt relevate, de asemenea, rolul şi poziţia privilegiată a sfintei Fecioare în trăirea creştină, ea fiind calificată drept: „Steaua mistică a evanghelizării, icoana escatologică şi model al Bisericii noastre locale”.
  Alte şapte capitole ale cărţii sunt dedicate celebrării sacrificiului euharistic, având în vedere şi faptul că acest an bisericesc a fost dedicat Euharistiei. Mai departe, sunt abordate toate adevărurile conţinute în Simbolul credinţei, cu un accent deosebit pe misterul Treimii mântuitoare, căreia îi sunt dedicate trei capitole. Alte două capitole sunt dedicate angajării sociale a laicilor în lumea contemporană, înţeleasă în lumina documentelor Bisericii, în a special enciclicei Rerum novarum a papei Leon al XIII-lea. Ţinând cont că multe dintre aceste reflecţii au fost propuse seminariştilor în procesul lor de formare, trei capitole sunt dedicate pentru stimularea fidelităţii lor faţă de „darul eminent al vocaţiei”.
  Recunoscând valoarea unor modele de imitat în acest drum de aprofundare doctrinară, părintele îl propune pe actualul pontif ca „model şi crainic” al misterului lui Cristos în lumea contemporană şi îi dedică capitolul al XXI-lea din această lucrare. Totuşi, sfânta Fecioară Maria este un model „eminent sub toate aspectele”. Însemnătatea ei profundă este recunoscută din faptul că întreaga desfăşurare a lucrărilor sinodale a fost pusă sub ocrotirea ei.
Lectura acestor pagini oferă, mai întâi, conştientizarea clară a identităţii ecleziale a Bisericii noastre locale, în acest moment al istoriei sale, şi invită la o trăire a valorilor creştine în contextul social actual.

C. Diac