Rasfoieste
online

de Ottorino Pasquato
Publicată in Colecţia Studii Teologice

  Această lucrare, semnată de părintele dr. Ottorino Pasquato, profesor emerit de filosofie şi istorie ecleziastică la Universitatea Saleziană din Roma, este prima de acest gen care apare la noi în ţară. Monografia reprezintă un omagiu adus sfântului Ioan Gură de Aur, considerat ca fiind cel mai mare părinte al Bisericii Orientale şi unul dintre marii gânditori creştini, de la a cărui moarte se împlinesc 1600 de ani în acest an. Lucrarea a fost tradusă deja în mai multe limbi de circulaţie internaţională şi însumează în ediţia românească 255 de pagini. Traducerea românească este făcută de pr. Mihai Pătraşcu, după ediţia a treia a acestei lucrări, apărută la Roma în 2006, sub îngrijirea autorului.
  Sfântul Ioan Crisostomul (347-407) a fost preot în Antiohia şi apoi episcop de Constantinopol. Este atras ca un magnet de frumuseţea cunoaşterii fiecărui credincios în parte, într-o epocă în care ereziile încă mai aveau adepţi; conştient fiind de datoria de a-şi apăra turma de ademenirile răuvoitoare ale ereziilor. Credincioşii se regăsesc şi ei în opera de slujire a acestui veritabil apostol.
  Binomul inseparabil Crisostomul-credincioşi se configurează ca raport între preot-episcop şi credincioşi-laici în cadrul Bisericii, organism viu al cărui cap este Cristos şi ale cărui mădulare sunt credincioşii. Exercitarea funcţiunilor credincioşilor are loc într-o comunitate eclezială compusă din cler şi din credincioşii laici şi se prelungeşte în familie şi în cetate”, afirmă pr. Pasquatto ca un rezumat al cuprinsului acestei cărţi.
  Cele şapte capitole ample ale cărţii dezvăluie la fiecare pagină stilul închegat al autorului, care se dovedeşte a fi foarte bine documentat şi oferă, pe lângă o contextualizare istorico-teologică amplă, un frumos exemplu de îmbinare a istoriei cu filosofia, patrologia şi spiritualitatea. Ministerul lui Ioan este pătruns de ideea că Biserica este o familie, o copie la scară mare a familiei creştine, în care Cristos este mirele, iar Biserica este mireasa. Pătruns de o vie caritate pastorală, episcopul Ioan Gură de Aur este conştient de faptul că trebuie să aibă în vedere binele comun al oiţelor ce i-au fost încredinţate, adică trebuie să caute mântuirea lor şi să le ferească de lupii rătăcirilor în erezii.
  Beneficiind de un bogat aparat critic şi bibliografic, cartea se adresează nu doar specialiştilor în patrologie sau istorie bisericească, ci şi celor interesaţi să se familiarizeze cu figura celui mai mare gânditor oriental şi a unuia dintre marii exegeţi şi chiar apărători ai Bisericii.

A. Dumitrescu