Rasfoieste
online

de Eduard Ferenţ 
Publicată in Colecţia Studii Teologice

  Încă de la începutul Sinodului Diecezei de Iaşi (8.12.2001), Biserica din Moldova şi-a propus să aprofundeze magisteriul Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965) în vederea formării unei conştiinţe creştine mai profunde despre credinţa Bisericii şi a îmbunătăţirii vieţii creştine. În general, cartea conţine o adâncire a doctrinei sale sănătoase, cu scopul formării conştiinţei poporului lui Dumnezeu, care peregrinează în credinţă pe aceste meleaguri. În special, acest studiu este dedicat misterului Duhului Sfânt, adevăr asupra căruia a stăruit Conciliul al II-lea din Vatican. De fapt, este imposibil să-l cunoaştem şi să vorbim despre Cristos, fără harul Duhului Sfânt, şi despre Duhul însuşi, fără ,,mediaţia sa”.
  Cartea prezintă unele aspecte ale învăţăturii Bisericii despre Duhul Sfânt, făcând apel mai întâi la eminenta doctrină prezentată de sfântul Vasile cel Mare (329-379), în tratatul său despre Duhul Sfânt. Sfântului Vasile îi datorăm una dintre cele mai profunde învăţături despre Duhul Sfânt. Prin faptul că episcopul de Cezareea preia doctrina sfântului Atanasiu (295-373) despre Duhul Sfânt, ca, de altfel, şi Didim cel Orb (313-398), iar după spusele sfântului Ieronim (331-419), Ambroziu de Milano (337-397), la rândul său, îl urmează pe Didim cel Orb, alegerea tratatului despre Duhul Sfânt al sfântului Vasile este mai mult decât justificată. Studiul prezintă unele texte preluate din ediţia critică franceză şi, uneori, din traducerea românească a tratatului. De asemenea, prezintă doctrina Conciliului al II-lea din Vatican despre Duhul Sfânt, un adevărat tezaur de pneumatologie.
  Acest studiu vrea să fie o nouă mărturie despre Duhul Tatălui şi al Fiului, Dumnezeu. Recunoscându-l, conform credinţei baptismale, un singur Dumnezeu, deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, îi aducem şi adoraţia pe care o datorăm Treimii preafericite şi mântuitoare. Redescoperirea actualităţii vii a Duhului Sfânt ar trebui să devină semnul unei mari speranţe, pentru că se conturează acum o cuprinzătoare convergenţă a Bisericilor creştine în jurul Duhului Sfânt, focar de întâlnire atât pe planul spiritual şi doctrinal, cât şi pe cel ecumenic. Ecumenismul este în întregime lucrarea Duhului Sfânt, Duhul adevărului şi al iubirii, activ în inimile creştinilor, Cel care îi uneşte în iubire şi îi recreează în adevăr pe toţi creştinii. De aceea studiul este focalizat, printre altele, pe înlesnirea lucrării de refacere a unităţii tuturor creştinilor.

E. Ferenţ