Rasfoieste
online

de Marcial Maciel
Publicată in Colecţia Tratate de Teologie

  Această carte este un omagiu adus iubirii lui Dumnezeu. Un răspuns la iubirea sa fermă care continuă să trimită lucrători în secerişul său. E necesar să-i răspundem lui Dumnezeu, căutând să formăm cât mai bine pe acei tineri pe care el îi cheamă la slujirea sa pentru binele oamenilor.
  Încă din timpul Conciliului al II-lea din Vatican, s-a simţit exigenţa de a reînnoi şi de a îmbunătăţi sistemele şi programele de formare sacerdotală „în circumstanţele actuale”. Tema formării sacerdotale cuprinde aspecte foarte variate şi complexe.
  Autorul lucrează de ani întregi cu o echipă de pedagogi şi formatori într-un proiect de sistematizare a experienţei formative. Aceasta i-a dat posibilitatea de a aduna tot acel sistem şi de a-l oferi ca o contribuţie ulterioară la un dialog deschis care să îmbogăţească reflecţia eclezială asupra formării sacerdotale.
  Paginile care urmează oferă o experienţă de viaţă şi sunt îndreptate către aceia care trebuie să realizeze la persoana întâi această experienţă vie ca responsabili ai unui seminar sau ai unui centru de formare. Această carte prezintă îndeosebi reflecţii şi sugestii de natură practică şi legate de experienţă. Elementele doctrinale şi teoretice care sunt reunite aici sunt legate de practica pedagogică.
  Punctul de vedere al acestei cărţi se situează, fundamental, în cultura occidentală. Vor fi elemente care ar putea sau ar trebui să fie interpretate şi adaptate la alte medii după criteriile unei necesare şi corecte înculturări. Acelaşi lucru este valabil relativ la cadrul instituţional: este evident că nu e acelaşi lucru a forma preoţi diecezani şi a forma călugări care se pregătesc la preoţie. Cu toate acestea, esenţialul formării sacerdotale este acelaşi atât pentru preoţii seculari cât şi pentru cei regulari.
  Aspectele legate de formarea sacerdotală sunt multiple. De aceea, primul efort al acestei lucrări este dedicat reflecţiei asupra identităţii şi misiunii preotului. Cu această perspectivă, sunt comentate câteva principii educative care pot fi înţelese ca şi coloane sau principii fundamentale ale formării sacerdotale. Pe ele trebuie construit edificiul complex al pregătirii integrale a preotului, care poate fi subdivizat în patru sfere ale formării: formarea spirituală, umană, intelectuală şi pastorală. Însă toate acestea sunt pură utopie dacă nu există oameni care să contribuie la realizarea acestui proiect. De fapt, lor le sunt adresate aceste pagini. În continuare, se vorbeşte despre formator, despre figura sa şi despre munca sa, deoarece pregătirea aspirantului se realizează obligatoriu într-un Centru de Formare, în interiorul unui spaţiu determinat. Acest centru trebuie să fie într-adevăr un ambient formativ. În sfârşit, formarea unui preot este un proces lent şi progresiv, care trece prin diferite momente şi perioade. Este necesar să adaptăm întregul sistem educativ în funcţie de diferitele stadii ale formării sacerdotale.
  Autorul este convins că, dacă se lucrează cu entuziasm, folosind toate mijloacele posibile, se poate obţine mult. În sensul acesta, formatorii trebuie să aibă idei clare şi să le aplice cu fermitate.
  Lectura cărţii este utilă atât pentru cei care sunt implicaţi acum în procesul de formare cât şi pentru acei lucrători care trudesc deja în secerişul Domnului.

I. Răchiteanu