Rasfoieste
online

de Alois Bişoc
Publicată in Colecţia Tratate de Teologie

  În unul dintre documentele cele mai importante ale Conciliului al II-lea din Vatican, Lumen gentium, Biserica se autodefineşte „în Cristos ca un sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc”. Această sacramentalitate a Bisericii este în strânsă legătură cu dimensiunea sa pastorală, cu tot ceea ce este necesar ca să fie realizat planul divin al mântuirii. De aceea, în devenirea şi edificarea sa în decursul istoriei, fiind în slujba mântuirii tuturor oamenilor, Biserica are datoria să reflecteze în mod continuu asupra vieţii şi misiunii sale, asupra acţiunilor şi deciziilor sale, ţinând seama de situaţiile concrete şi de exigenţele actuale ale persoanelor în diferitele ambiente şi culturi în care şi pentru care ea trăieşte, este trimisă şi acţionează. La o atare reflecţie contribuie într-un mod original teologia pastorală, care, în dezvoltarea ei, este în strânsă legătură cu celelalte discipline teologice şi apelează şi la contribuţiile ştiinţelor umane.
  Paginile acestui volum vor să ofere o sinteză organică, bazată teologic pe elementele principale ce trebuie să inspire azi teologia pastorală fundamentală. E vorba despre practica şi misiunea Bisericii, despre viaţa eclezială, despre interpretările magisteriului Bisericii şi despre reflecţia actuală asupra problemelor existente.
  Fiind una dintre disciplinele teologice apărute mai recent, specialiştii în teologia pastorală recunosc că nu există încă pentru această materie „o tradiţie de şcoală consolidată, capabilă să susţină o comunicare ştiinţifică efectivă, iar tentativele făcute pentru a da o fizionomie convingătoare teologiei pastorale se împleticesc în bâlbâiala limbilor”. De aceea, recunoaştem că nu e uşor de scris un manual, fie el introductiv, de teologie pastorală.
  Scopul acestui volum este să ofere un material pentru cei care se întâlnesc pentru prima dată cu teologia pastorală şi să prezinte temele cele mai importante referitoare la această disciplină teologică. Nici o reţetă pastorală miraculoasă, nici o formulă magică nu se află în acest volum, ci se vrea o contribuţie, un instrument pentru cei care sunt convinşi că nu există practică pastorală mai bună fără o teorie teologico-pastorală bună.
  În acest manual vom încerca să descriem natura şi obligaţiile teologiei pastorale, vom analiza diferitele etape în evoluţia acestei discipline de la naşterea sa până astăzi. Nu vom reconstitui o istorie completă, pentru că nici nu posedăm studii specializate complete, ci vom pune în lumină momentele mai semnificative, în special, vom scoate în evidenţă o viziune globală a reflecţiei teologico-pastorale propuse de Conciliul al II-lea din Vatican. Vom prezenta curente şi proiecte de teologie pastorală, diferiţi specialişti în teologie pastorală, mai ales pe aceia care au avut o contribuţie inovatoare. Vom trece apoi la o expunere sistematică a teologiei pastorale fundamentale, subliniind în ultima parte unele tematici mai importante.
  Prin urmare, în acest volum expunem bazele teologiei pastorale, care sunt bazele activităţii Bisericii aşa cum se realizează astăzi şi cum trebuie să fie realizată în viitor. Cu alte cuvinte, teologia pastorală analizează practica Bisericii creştine în mijlocul societăţii, aşa cum se prezintă astăzi şi cum, pornind de la trecutul său, se dezvoltă în viitor. Numai că dezvoltarea societăţii a căpătat un ritm aşa de vertiginos încât ne este foarte greu să surprindem la nivel teoretic toate trăsăturile şi problemele urgente. Schimbările sunt aşa de rapide încât nu trebuie să ne mire faptul dacă un manual de teologie pastorală începe să fie depăşit deja din momentul publicării sale.
  În îndeplinirea misiunii sale, Biserica se vede interpelată de noi şi numeroase probleme. Cum poate să fie ea semn şi sacrament de mântuire în această nouă situaţie? Cum poate proclama Evanghelia tuturor oamenilor în circumstanţele actuale? Avem impresia uneori că pastoraţia noastră nu reuşeşte să se reînnoiască, nu este capabilă să se adapteze şi să răspundă noilor probleme şi provocări. Ne mulţumim cu unele intervenţii pastorale imediate, accentuând unele aspecte, mai mult din punct de vedere social şi mai puţin din punct de vedere profetic. Constatăm uneori un activism exagerat pentru căutarea imaginii exterioare, un subiectivism pastoral prin identificarea Bisericii cu ideile personale, multe vorbe şi declaraţii publice, dar puţine fapte de slujire, de caritate, care să ateste, să manifeste milostivirea lui Dumnezeu şi evanghelia carităţii. Acesta este momentul în care teologia pastorală poate să-şi ofere contribuţia, prezentând elementele fundamentale, criteriile evanghelice, liniile inspiratoare ale documentelor pastorale ale magisteriului Bisericii, perspectivele autentic ecleziale pe care toţi le aşteaptă de la modul nostru de a fi şi de a face Biserica în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu şi în drumul de formare ca responsabili şi lucrători pastorali.
  Recunoaştem că acest volum nu are ca scop comunicarea unor cunoştinţe detaliate, ci e o încercare de introducere în mod responsabil în gândirea teologico-pastorală şi pentru a mări competenţa pastorală a responsabililor şi a lucrătorilor pastorali. Deci volumul de faţă nu are pretenţia de a fi o tratare completă, o cercetare erudită sau specializată asupra fiecărui aspect al teologiei pastorale, ci vrea să fie mai mult un instrument sau un manual pentru a introduce şi a favoriza cercetarea şi reflecţia în acest domeniu, pentru a creşte împreună în conştiinţa de a împlini misiunea comună primită de la Cristos şi de a păstra o fidelitate tot mai mare faţă de această misiune.
În sfârşit, ne exprimăm speranţa ca această disciplină, care este încă la început, să se bucure de un interes tot mai mare, să nu mai ocupe un loc periferic printre disciplinele teologice, ci să se impună tot mai mult în curriculumul teologic. Aceasta este, de fapt, dorinţa expresă a magisteriului Bisericii, care, prin Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis, a promovat teologia pastorală printre disciplinele principale din cadrul programei de studii teologice, cu scopul cerut deja de Conciliu, şi anume acela de a forma „adevăraţi păstori sufleteşti după modelul Domnului nostru, Isus Cristos, Învăţătorul, Preotul şi Păstorul”.

A. Bişoc