Rasfoieste
online

de Alois Bişoc
Publicată in Colecţia Tratate de Teologie

  Cuvântul lui Dumnezeu, în Isus Cristos, a fost pronunţat o dată pentru totdeauna. Sfânta Scriptură este mărturia autentică a acestui Cuvânt, este documentul credinţei creştine şi de aceea predica, „întreaga propovăduire a Bisericii, ca şi religia creştină însăşi, trebuie să fie, aşadar, hrănită şi călăuzită de Sfânta Scriptură” (DV 2).
  Magisteriul Bisericii, susţinut de Duhul Sfânt şi înzestrat cu carisma adevărului, îndeplineşte funcţia de a interpreta în mod autentic cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, Biserica se naşte din cuvântul lui Dumnezeu, îl proclamă şi dă mărturie despre el pentru că este fundamentul propriei existenţe. Ea este absolut convinsă că ceea ce are astăzi să vestească lumii nu este rezultatul reflecţiilor umane, ci este acest cuvânt al lui Dumnezeu conţinut în Sfânta Scriptură, cuvânt salvific, capabil să suscite pe oameni la o nouă credinţă, speranţă şi iubire.
  Teologia contemporană continuă să împartă această proclamare a cuvântului lui Dumnezeu în trei momente. Criteriul de împărţire este scopul pe care îl are predica şi anume acesta este credinţa, întâlnirea cu Dumnezeu în Isus Cristos. Astfel, primul moment este kerigma sau prima vestire, sau evanghelizarea, sau predica misionară, care este destinată celor care nu cred în Cristos şi care are ca scop acceptarea credinţei. Al doilea moment este constituit de cateheză şi este pentru cei care au primit Evanghelia şi are ca scop de a prezenta conţinuturile credinţei în mod sistematic. Al treilea moment este predica liturgică sau omilia care se face în timpul celebrărilor liturgice, în special în cadrul Sfintelor Liturghii de duminică, şi are ca scop de a-i face pe creştinii practicanţi să crească într-o credinţă conştientă, speranţă motivată şi o caritate activă. A produce credinţa, a cunoaşte credinţa şi a trăi credinţa, acestea sunt trei specificări ale credinţei căreia îi corespund cele trei momente sau forme de predică.
  Aceste trei forme sunt coerente cu obiectul predicii care este persoana lui Cristos Mântuitorul. După o acceptare sumară şi globală a lui Cristos în urma predicii misionare, cel convertit va simţi nevoia cunoaşterii mai exacte a Aceluia în care a crezut, a mântuirii, a consecinţelor credinţei sale pe plan intelectual şi moral. Aceasta este misiunea catehezei. Predica omiletică are rolul de a determina comunitatea creştină adunată pentru celebrarea liturgică să se unească mai intim cu Cristos prin rugăciune, prin sacramente şi printr-o viaţă caracterizată de practicarea virtuţilor creştine.
  Volumul de faţă nu tratează despre toate cele trei faze ale pre¬dicării cuvântului lui Dumnezeu, ci în prima parte se vorbeşte în general despre importanţa acestei misiuni, despre predicarea cuvântului lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură şi în istoria Bisericii, doctrina conciliară şi postconciliară, natura şi dimensiunile predicii, ministrul predicării cuvântului, pentru ca în a doua parte să se analizeze mai mult problemele legate de omilie, de pregătirea şi proclamarea ei; „mai mult despre omilie”, fiindcă în a doua parte multe din cele afirmate despre pregătirea şi proclamarea omiliei sunt valabile pentru orice fel de predică. Acelaşi lucru este valabil şi pentru prima parte unde multe din afirmaţiile despre predică sunt valabile şi pentru omilie. Totuşi, nu trebuie confundată predica cu omilia, predica fiind mai generală decât omilia care se ţine în cadrul unei celebrări liturgice şi se bazează pe textul sacru.
  Trebuie să recunoaştem că manualele care au tratat despre tematica predicării cuvântului lui Dumnezeu, în general manualele de omiletică, după cum sunt numite ele de obicei, au suferit întotdeauna din cauza lipsei unei baze teologice solide. Această materie teologico-pastorală se află şi astăzi încă în fază de regândire şi de reconstrucţie. De aceea, fără pretenţia de a oferi un curs complet de omiletică, o tratare exhaustivă a acestei tematici, acest volum vrea să fie o contribuţie în plus pentru teologia misiunii predicării cuvântului lui Dumnezeu, pentru o practicare corectă şi eficientă a sa, pentru redescoperirea valorii şi importanţei sale atât pentru predicator cât şi pentru cei care ascultă cuvântul, ei fiind, de fapt, destinatarii cărora se adresează aceste pagini.

A. Bişoc