|
Rasfoieste
online
|
de Mario Caprioli
Publicată in Colecţia Tratate de Teologie
Preoţia. Teologie şi spiritualitate a lui Mario Caprioli (O.C.D.) este o încercare de a prezenta preotul şi viaţa preoţească în viziunea documentului conciliar Presbyterorum ordinis.
„Oamenii din timpul nostru, uneori în mod involuntar, cer credincioşilor nu numai să le vorbească despre Cristos, dar, într-un anumit sens, să-l şi vadă” (NMI 16). Cu atât mai mult în preot. În complexitatea lumii contemporane, preotul rămâne omul lui Dumnezeu.
Preotul diecezan are o spiritualitate proprie, distinctă de cea a călugărilor şi de cea a laicilor, ajunge la sfinţenie în modul său propriu, dacă îşi îndeplineşte îndatoririle cu sinceritate şi statornicie în Duhul lui Cristos. O spiritualitate proprie comportă, aşadar, depăşirea unui individualism apostolic şi a unei mentalităţi fac totum.
Cele nouă capitole ale cărţii se conduc după o logică evidentă: în primele două se delinează un tablou al preoţiei în secolul al XX-lea, cu dezbaterile asupra spiritualităţii clerului diecezan, autorii care au apărat-o, papii care au scris despre viaţa preoţească, precum şi definiţiile care se prezintă ca răspunsuri la întrebarea „Cine este preotul ?”.
După această prezentare sunt tratate fiecare dintre cele 22 de numere ale documentului PO, în capitole care au ca titlu: „Prezbiteratul în misiunea Bisericii”, „Ministeriul prezbiteral”, „Preoţie şi sfinţenie”, „Virtuţile preoţeşti”, „Ajutoare pentru viaţa prezbiterilor”.
Înaintea capitolului conclusiv: Ce preoţie pentru viitor?, autorul încearcă o sinteză doctrinală în jurul a câtorva dimensiuni ale vieţii preoţeşti care reies din lectura şi din aprofundarea învăţăturii expuse în capitolele precedente.
Deşi se referă în mod cu totul special la viaţa preotului, această carte va putea fi citită atât de laici, cât şi de persoanele consacrate care vor gãsi în ea foarte multe aspecte comune tuturor credincioşilor cât priveşte viaţa spiritualã, dar şi puncte specifice prezbiterilor.
Această lucrare este o contribuţie în drumul eclezial la începutul mileniului al treilea, un material deosebit de valoros pentru formarea viitorilor preoţi şi un ajutor acordat preoţilor diecezani pentru a trăi esenţialul ministeriului lor, pentru „a reînflăcăra darul lui Dumnezeu” (2Tim 1,6) care este în ei.
C. Fodor
|