Rasfoieste
online

de Iosif Enăşoae
Publicată in Colecţia Tratate de Teologie

  Teologia spirituală sau spiritualitatea (din lat. spirituálitas) se referă atât la valorile spirituale, cât şi la concepţiile şi practicile proprii ale unei religii sau ale unei confesiuni creştine (de ex.: spiritualitate catolică, ortodoxă etc.) sau ale unui ordin călugăresc (de ex.: spiritualitate benedictină, franciscană etc.).
  Părintele Enăşoae mărturiseşte că lucrarea sa nu-şi doreşte decât să fie o completare modestă, în linia Cartei Sinodale a Diecezei de Iaşi, a unor teme de teologie spirituală din lucrarea Cântarea sfinţeniei, scrisă de pr. Cristinel Fodor, director spiritual la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, apărută în anul 2007, la Editura "Sapientia" a acestui Institut.
  A avea o credinţă clară, conform Crezului Bisericii, este adesea etichetat drept fundamentalism. În timp ce relativismul, adică a te lăsa dus de colo-colo de orice curent de învăţătură, apare drept unica atitudine care e la înălţimea timpurilor de azi. Se constituie o dictatură a relativismului, care nu recunoaşte nimic drept definitiv şi care lasă drept unică măsură doar propriul eu şi dorinţele acestuia.
  Noi, în schimb, avem o altă măsură: pe Fiul lui Dumnezeu, adevăratul om. El este măsura adevăratului umanism. O credinţă adultă nu este aceea care urmează moda şi ultima noutate; credinţa adultă şi matură este aceea care este profund înrădăcinată în prietenia cu Cristos. Această prietenie ne deschide spre tot ceea ce este bun şi ne oferă criteriul pentru a discerne între adevărat şi fals, între înşelăciune şi adevăr. Această credinţă adultă trebuie să o maturizăm, spre această credinţă trebuie să călăuzim turma lui Cristos. Şi această credinţă - numai credinţa - realizează unitatea şi se împlineşte în iubire.
  Tocmai de aceea, autorul mărturiseşte împreună cu papa Paul al VI-lea că vrea să se reaprindă interesul pentru chestiunile referitoare la perfecţiune; nu atât pentru a elabora noi teorii, cât mai ales pentru a genera noi energii (ES 19). Teologia spirituală dispune de izvoare şi de mijloace pentru a realiza acest deziderat atât prin reflecţia sapienţială, cât şi prin utilizarea cu înţelepciune a pedagogiei creştine, afirmă autorul ca o concluzie la apariţia acestei cărţi.
  Cele 16 capitole ale prezentului volum sunt ca o invitaţie la o călătorie în universul tainic al misticii creştine, aşa cum s-a concretizat ea în experienţa Bisericii şi îl invită pe cititor la redescoperirea lui Cristos, unicul Mântuitor care va salva lumea, după cum spunea şi papa Ioan Paul al II-lea (NMI 29).