|

Rasfoieste
online
|
de Battista Mondin
Publicată in Colecţia Tratate de filozofie
Cosmologia (din limba greacă) este studiul istoriei şi evoluţiei universului, mai ales originilor şi destinului său, fiind strâns legată de fizică. De altfel, rolul ei în istoria ştiinţei a fost de prim rang până la progresul diferitelor ştiinţe ale naturii (chimie, fizică, fizică atomică, nucleară, cuantică etc.). Este studiată în astronomie, filozofie şi religie.
În antichitate episteme semnifica "cunoaştere", "ştiinţă" şi era contrariul cuvântului doxa care însemna "părere", "opinie", deci o cunoştinţă nesigură. Aşadar, epistemologia este studiul cunoaşterii de tip ştiinţific.
O primă operaţie a epistemologiei este distincţia între cunoaşterea de tip comun, general-uman şi cunoaşterea ştiinţifică. Se consideră cunoaştere de tip ştiinţific, acea cunoaştere care are următoarele însuşiri: se îndepărtează de cunoaşterea comună şi de bunul simţ, descompune automatismele mentale generate de experienţa cotidiană, matematizare, utilizarea metodelor speciale: modelarea, axiomatizarea, formalizarea etc., obţine ca produse, cunoştinţe cel puţin verificabile dacă nu verificate. Epistemologia poate avea ca obiect cunoaşterea ştiinţifică în general fiind numită epistemologie generală. Cunoaşterea cunoaşterii ştiinţifice specializate constituie epistemologii particulare îndepărtându-se de reflecţia filozofică.
Cercetarea cunoaşterii ştiinţifice se face preponderent inductiv deoarece fără contribuţiile oamenilor ce produc ştiinţă obiectul epistemologiei nu se dezvoltă. Pe lângă generalizările asupra procesului cunoaşterii ştiinţifice se procedează şi la o analiză critică din perspectiva teoriei generale a cunoaşterii umane, ca de exemplu prin descoperirea supoziţiilor filozofice preexistente în teoria şi metoda utilizată de omul ştiinţei. Epistemologia descinde din latura cognitivă a filozofiei şi se încadrează în teoria ştiinţei desemnată prin termenul de metaştiinţă sau scientologie. Epistemologia se inserează în grupul disciplinelor ce studiază ştiinţa alături de istoria ştiinţei, metodologia ştiinţei, sociologia ştiinţei, economia ştiinţei, psihologia ştiinţei, logica ştiinţei, etc.
Sub aspect metodologic specificul epistemologiei este cercetarea critică a fundamentelor cunoaşterii ştiinţifice. În epistemologia generală se procedează prin analiză directă, prin analiza logică formalizantă, analiza istorică-critică precum şi prin analiză experimental-genetică.
Şi acest volum se bucură de un aparat critic amplu şi eficient, care-l îndrumă pe cititor în studiul amănunţit al ştiinţelor filozofice analizate în acest volum; ceea ce poate fi o încurajare şi pentru cititorii mai puţin familiarizaţi cu filozofia şi ramurile ei.
Andrei Dumitrescu
|