|

Rasfoieste
online
|
de Wilhelm Hünermann
Publicată in Colecţia Vieţile Sfinţilor
Vincenţiu de Paul s-a născut în Aquitania, în anul 1581. După terminarea studiilor, a fost hirotonit preot şi i s-a încredinţat o parohie din Paris. A întemeiat Congregaţia Preoţilor Misiunii (a Lazariştilor) pentru formarea unui cler sfânt şi pentru ajutorarea săracilor. În colaborare cu sfânta Luiza (Ludovica) de Marillac, a întemeiat Congregaţia Fiicelor Carităţii. A murit la Paris, în anul 1660.
Cine i-ar fi putut prezice tânărului păstor gascon Vincenţiu de Paul că într-o zi va deveni sfetnicul regilor, renovatorul Bisericii în Franţa, unul dintre cei mai mari binefăcători şi unul dintre cei mai mari sfinţi ai tuturor timpurilor? În tinereţea sa, nimic nu lăsa să se întrevadă un asemenea viitor, dar în viaţa sa, atât de bogată în evenimente neprevăzute şi dureroase, se simte mâna lui Dumnezeu care l-a ales, l-a transformat şi l-a condus.
Acest umil preot de la „Sfântul Lazăr” ar putea fi supranumit binefăcătorul secolului al XVII-lea. El a distribuit nevoiaşilor mai multe milioane decât se găseau în Banca Naţională a Franţei. A fost părintele săracilor, al copiilor găsiţi, al orfanilor, al infirmilor, al prizonierilor, al bătrânilor, al bolnavilor şi al ocnaşilor. În timpul Războiului de 30 de ani şi în timpul sălbaticelor lupte ale Frondei, el a scăpat de foame provincii întregi. Toate mizeriile şi-au găsit refugiul în inima lui.
În toate regiunile încercate de nenorocirea spirituală şi materială, el i-a trimis pe călugării şi pe călugăriţele ordinelor mănăstireşti înfiinţate de el, lazariştii şi „Fiicele carităţii” („Les Filles de la Charité”). Bunătatea sa nu cunoştea margini. Caritatea l-a făcut să-i viziteze pe sclavii ocnelor din Africa de Nord, pe ciumaţii din Polonia, pe catolicii persecutaţi din Irlanda, pe păgânii din Madagascar. El a avut-o ca ajutor nedespărţit pe credincioasa sa colaboratoare, sfânta Luiza de Marillac. Ea a participat la toate actele sale caritative eroice, la toate încercările prin care a trecut, şi l-a precedat cu câteva luni, în 1660, în eternitate.
Fie ca această lucrare să apropie de inima poporului creştin chipul acestui mare prieten al lui Dumnezeu!
St. Lupu
|