en-USro-RO

| Login
28 iunie 2017
Conciliul al II-lea din Vatican. Adieri peste cortina

Conciliul al II-lea din Vatican. Adieri peste cortina
Colectia: Dialog teologic

An aparitie: 2003 Format: 17x24
Editie: VI/11 (2003) ISBN:
Pagini: 144 p. Pret: 5 RON

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

EDITORIAL

Wilhelm Danca, Conciliul al II-lea din Vatican, izvor de reînnoire
În 11 octombrie 2002, s-au împlinit patruzeci de ani de la deschiderea Conciliului al II-lea din Vatican. Pentru noi – credinciosi laici, persoane consacrate, seminaristi si preoti –, aceasta aniversare este un prilej potrivit de aducere aminte a modului în care a fost receptat suflul conciliar în România (în special în Arhidieceza de Bucuresti si Dieceza de Iasi), fiindca astazi, ca Biserica, suntem în parte rezultatul unor optiuni pastorale din trecutul recent. De la bun început trebuie spus ca, la noi, receptarea si, apoi, raportarea la conciliu nu s-au desfasurat în mod normal, cauzele distorsionarilor fiind diferite totusi de cele pe care le-a întâmpinat Biserica din Vest. Dupa cum se stie, în vremea convocarii si desfasurarii lucrarilor conciliului, orânduirea social-politica a tarii noastre nu era favorabila schimbului liber de idei, carti, informatii, experiente ecleziale, dupa cum nu era nici pentru circulatia libera a persoanelor dintr-o parte în alta a Europei. De aceea, în privinta cunoasterii si adoptarii normelor concilare de la Vatican al II-lea în Biserica locala de Bucuresti si de Iasi s-a facut cât s-a putut, în conditii, cum spuneam, nefavorabile, ceea ce a pus în lumina prin contrast pasiunea pâna la jertfirea totala de sine a unor preoti destoinici pentru binele poporului lui Dumnezeu. Despre aceste încercari de raportare la conciliu si despre pastorii sufletesti din acele timpuri vorbesc paginile de fata ale revistei „Dialog teologic”, care aduna câteva marturii de la episcopii si preotii în vârsta ce au trait pe viu anii când aveau loc lucrarile Conciliului al II-lea din Vatican si au fost printre primii ce au cautat sa puna în aplicare normele liturgice si pastorale promulgate de conciliu. Si pe aceasta cale, un gând de multumire adresat tuturor acelora care, în Biserica noastra, au avut de suferit „din cauza” sau „pentru cauza” conciliului.

COMUNICARI

ÎPS Ioan Robu, De ieri pâna astazi la noi: Conciliul al II-lea din Vatican
Articolul este o marturie personala a arhiepiscopului de Bucuresti, ÎPS Ioan Robu, care îsi aminteste de faptul ca, pâna în 1990, s-a simtit si la noi ceva, dar putin, din suflul nou al conciliului, care rascolea Biserica universala. Traducerea si publicarea documentelor a fost posibila doar dupa 25 de ani de la încheierea lucrarilor conciliului (1990). Pentru vremea respectiva, conciliul a sosit ca o scrisoare mult întârziata, descoperita si citita cu greu si, în general fara entuziasm. Totusi, în tara noastra nu am avut o aplicare exagerata a reformei liturgice. Astazi, chiar daca mai sunt multe de facut, suflul conciliului este prezent în Biserica noastra locala. Generatiile noi de preoti si credinciosi nu percep documentele conciliare ca pe o scrisoare întârziata, ci ca un apel proaspat la responsabilitate si fidelitate fata de Biserica.

PS Petru Gherghel, Descoperirea Conciliului al II-lea din Vatican
Articolul începe cu o pledoarie pentru Biserica, care merge înainte, îsi urmeaza calea, în ciuda amenintarilor si încercarilor ce se abat asupra ei. Apoi se prezinta rolul conciliilor, pastrarea adevarului mântuitor nealterat, si se formuleaza câteva întrebari despre Conciliul al II-lea din Vatican în lumina situatiei anormale în care se afla Biserica noastra locala: fara episcop pentru multa vreme si separata vizibil de Sfântul Parinte pentru multi ani. Cu toate acestea, Biserica noastra a apartinut ontologic la realitatea Bisericii însasi. Continutul central al articolului arunca o privire rapida asupra Romei, unde avea loc conciliul, si asupra Iasului, unde se cauta raspândirea informatiilor despre conciliu: cartea lui B. Häring, Vatican al II-lea pentru toti, si preotul tipograf Ioan Ciuraru au avut un rol semnificativ în aceasta lucrare de cunoastere a documentelor conciliare. În final, autorul articolului se întreaba: ce am facut noi din viata crestina, acum, la 40 de ani de la convocarea conciliului?

PS Aurel Perca, Teologia morala între vechi si nou
Acest articol sustine o idee de fond, si anume ca, în domeniul vietii morale, a existat mereu o tendinta de trecere de la „vechi” la „nou”. În consecinta, articolul ilustreaza cum a avut loc trecerea de la morala cauzistica la morala inspirata din învatatura Conciliului al II-lea din Vatican. Sunt prezentate în continuare primele începuturi de reînnoire, prin care se cauta un nou model de teologie morala. Oricum, trecerea de la „vechi” la „nou” s-a facut lent. Dupa ce se prezinta „teologia morala” în desfasurarea conciliului si dupa terminarea lucrarilor conciliului, articolul prezinta pe scurt dimensiunile caracteristice ale noului model de teologie morala, si anume dimensiunea personalista si cea comunitara. În final, este analizata situatia de reînnoire a teologiei morale în Seminarul din Iasi, pasii grei care s-au facut de la mentalitatea unor manuale cu un pronuntat caracter individualist, psihologic si juridic la mentalitatea unor manuale ce pun în evidenta perspectiva biblica, istorica si ecleziala a moralei.

Vladimir Peterca, Reflectii asupra Conciliului al II-lea din Vatican
Articolul sustine ca toate greutatile pe care le-au întâmpinat atât parintii conciliari, cât si pastorii si credinciosii în a patrunde si aplica normele si învatatura Conciliului al II-lea din Vatican au fost spre binele Bisericii. În acest sens, autorul articolului îsi aminteste de munca de laborator pe care au desfasurat-o preotii din generatia 1968 în a pregati cântul bisericesc si o da ca exemplu de lucrare benefica pentru viata Bisericii. Dar amintirile despre conciliu sunt legate de patru personalitati pe care le evoca: papa Paul al VI-lea, teologul K. Rahner, cardinalul König si episcopul R. Lettmann, acesta din urma fiind secretarul cardinalului Döpfner, un personaj important în elaborarea temelor sociale de la conciliu. În final, autorul se întreaba daca asteptarile conciliului au fost împlinite si, pentru a ajunge la asa ceva, sustine ca e necesara o convertire permanenta a Bisericii la spiritul conciliar.

Eduard Ferent, Un nou suflu în teologia dogmatica
Autorul articolului spune ca, pe când Ioan al XXIII-lea deschidea Conciliul al II-lea din Vatican, la 11 octombrie 1962, avea aproape un an de preotie. De aceea, poate spune ca si-a trait preotia în lumina conciliului în conditiile ecleziale si sociale ale unei tari comuniste ostile Bisericii Catolice si, în consecinta, conciliului. Conferinta este o marturie despre conditiile în care, în calitate de preot catolic si de profesor de teologie, începând de la 1 ianuarie 1962, a cunoscut si aplicat învatatura Conciliului al II-lea din Vatican în timpul ministeriului sau sacerdotal. Marturia cuprinde trei momente: primul se refera la perioada de la noi imediat premergatoare conciliului; al doilea se raporteaza la perioada anilor 1967-1975, adica la anii aplicarii conciliului în contextul nostru eclezial; ultimul moment priveste perioada postconciliara dintre anii 1975-2003.

Claudiu Dumea, Aplicarea reformei liturgice
Expunerea are ca tema implementarea (termen preluat din limbajul de lemn al politicienilor) reformei liturgice la noi. Reforma, un alt cuvânt discreditat de politicieni. Când spune „la noi”, autorul se refera la Diecezele de Iasi si de Bucuresti. Nu este vorba de o expunere stiintifica, sistematica, documentata istoric, exhaustiva, ci de niste amintiri personale, fragmentare, din anii ’70-’80.

Mons. Anton Lucaci, Adieri conciliare peste Cortina
Autorul articolului raspunde invitatiei de a prezenta o tema de drept bisericesc sau de a da o marturie „personala” legata de Conciliul al II-lea din Vatican, optând pentru cea de-a doua varianta cu o premisa relativ la prima. Astfel, este cunoscut faptul ca revizuirea legilor bisericesti, anuntata în mod public de papa Ioan al XXIII-lea odata cu decizia convocarii conciliului ecumenic, urma sa traduca în norme disciplinare opera conciliara. Reforma legislatiei canonice s-a concretizat în urma cu 20 de ani, prin promulgarea noului Cod de drept canonic. Autorul aminteste ca, în timpul studiilor sale la Roma, reforma dreptului „plutea în aer, departe, în largul marii” si subliniaza existenta în acea perioada post-conciliara a unei atitudini, destul de difuza, ostila dreptului bisericesc. „Acea febra de care suferea trupul Bisericii a trecut”: este constatarea celor aproximativ 450 de canonisti, cu ocazia comemorarii solemne a doua decenii de la promulgarea noului Cod de drept canonic (24.01.1983). Adierile conciliare peste Cortina pâna la noi pot fi ilustrate prin episodul lui Ilie, din 1Rg 19,11-12: „Domnul nu este în vijelie, cutremur, foc, ci în adiere de vânt lin”. Desi nu a avut un contact direct cu Conciliul al II-lea din Vatican, adierea Duhului Sfânt a ajuns si în Biserica noastra, fiind scutita poate de vijelia, de cutremurul, de focul care s-au abatut în unele sectoare din Bisericile din lumea libera.

Francisca Baltaceanu, Traducerea documentelor Conciliului al II-lea din Vatican în limba româna
În articol se arata ca s-a realizat, asa cum s-a putut în conditiile de atunci, o prima traducere, în lumea catolica din Moldova, traducere care a circulat dactilografiata, în cerc foarte restrâns, probabil doar la Seminar si la unii preoti. Odata cu venirea ÎPS Ioan Robu la conducerea Arhidiecezei de Bucuresti, s-au deschis si aici noi posibilitati de lucru. În 1987, el a initiat si a încredintat unei echipe de la arhiepiscopie realizarea unei forme publicate a traducerii, care sa îmbine corectitudinea cu accesibilitatea. La început era vorba de o revizuire a traducerii existente deja; dupa putina vreme, s-a constat ca procedeul ar fi implicat o munca imensa, cu rezultate aproximative. De acord cu Preasfintitul, s-a luat hotrarîrea de a face o noua traducere, tinând seama, evident, ori de câte ori era util, de ceea ce se lucrase deja.

Anton Danca, Vocatia la preotie si la viata consacrata
Articolul-marturie arata faptul ca autorul nu a avut prea multe informatii despre Conciliul al II-lea din Vatican, dar a sperat într-o schimbare mai buna si în viata Bisericii din Dieceza de Iasi, încercata atât de greu, începând mai ales cu anul 1948, când au fost desfiintate seminariile si manastirile. Multi tineri, care mai aveau un pas pâna la atingerea idealului sacerdotal, si multe persoane aspirante la viata consacrata, ba chiar si cele care aveau voturile puse pe viata, au trebuit sa se întoarca în familiile lor, si asa destul de împovarate, fiindca ranile razboiului înca nu se cicatrizasera. Unii tineri, vazând vitregia timpurilor, s-au înscris la alte scoli, daca li s-a permis, iar altii au intrat în viata de familie. Pe atunci, ca de altfel si azi, oamenii nu erau obisnuiti sa vada cum „Dumnezeu scrie drept pe rânduri strâmbe”. Persoanele consacrate se adunau în biserica pentru ore în sir de adoratie, adunau bani ca sa plateasca Liturghii pentru timpuri mai bune, se îngrijeau de împodobirea altarelor cu flori, în a-si oferi serviciile la parohie ori de câte ori era necesar aportul lor etc. Încetul cu încetul, vazând exemplul lor, alte tinere se apropiau cu sfiala spre a le cere câte o îndrumare spirituala, simtind în suflet ca si ele ar putea sa-l slujeasca pe Isus în viata consacrata. Autorul este de parere ca multi tineri îsi datoreaza chemarea lor rugaciunilor si jertfelor acestor persoane alungate din manastiri.

SCURTE MARTURII DIN DIECEZA

Ioan Sociu, Despre muzica sacra
Dumitru Patrascu, Despre apostolatul preotesc
Stefan Erdes, Dificultati în receptarea Conciliului al II-lea din Vatican
Ieronim Budulai, Scurta evocare a convocarii Conciliului al II-lea din Vatican File de istorie
Violeta Barbu, Sinoadele locale din Ucraina, Polonia si Constantinopol în epoca Contrareformei
Fabian Dobos, Sinodul de la Cotnari - 6 noiembrie 1642

FILE DE ARHIVA

Mons. Petru Plesca, Predici si corespondenta
Pr. Mihai Rotaru, Despre dogmele de la Conciliul al II-lea din Vatican

RECENZII

Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

CAPTCHA image
Enter the code shown above:

Cautare reviste

Va recomandam

Evanghelia după sfântul Ioan : traducere şi comentariu
Rinaldo Fabris
Organizarea prezentului comentariu la Evanghelia după sfântul Ioan se supune următoarelor criterii: reconstrucţia textului în tonalitatea sa originară şi înţelegerea structurii sale pe baza particularităţilor sale lexicale, stilistice, literare şi tematice; analiza textului din punct de vedere exegetic, iar la final, interpretarea sa în contextul religios şi cultural din zilele noastre.
Evanghelia după sfântul Ioan : traducere şi comentariu
Viaţa lui Isus
Jean-Christian Petitfils
Plecând de la textul sacru, autorul ne prezintă activitatea și opera mântuitoare a lui Cristos dintr-o perspectivă istorică, făcând adesea referire la ultimele descoperiri de natură istorică și arheologică. Pe lângă aceste dovezi istorice, textul este însoțit de anumite comentarii și explicații care au ca scop facilitarea înțelegerii mesajului evanghelic.
Viaţa lui Isus
Don Orione – o inimă fără margini
Andrea Gemma
Don Orione. O inimă fără margini este o carte deosebită pentru că este rezultatul unei împletiri armonioase între măreția subiectului tratat – don Orione a fost și va rămâne unel dintre marii apostoli ai carității – și arta deosebită a scrisului. Mons. Andrea Gemma reușește să evoce cu foarte mare expresivitate figura Fondatorului, care trăda o „inimă fără margini... dilatată de caritatea celui răstingnit”.
Don Orione – o inimă fără margini

Reviste

Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)

XVIII/ 35 (2015), 140 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (I)

XVII/ 34 (2014), 122 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (I)
Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului

XVII/ 33 (2014), 111 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului
Creştinul între trecut şi prezent

XVI/ 32 (2013), 156 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Creştinul între trecut şi prezent
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi

XVI/ 31 (2013), 152 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi