en-USro-RO

| Login
17 octombrie 2017
Apologia crestinismului si provocarile modernitatii

Apologia crestinismului si provocarile modernitatii
Colectia: Dialog teologic

An aparitie: 2003 Format: 17x24
Editie: VI/12 (2003) ISBN:
Pagini: 242 p. Pret: 8 RON

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

EDITORIAL

W. DANCA, Pentru adevar: Petru sau Pilat?
Editorialul subliniaza faptul ca, în contextul în care traim astazi, o chestiune importanta este atitudinea fata de adevar, care pare pervertita si tensionata; se constata ca nu suntem pregatiti sa cautam si sa acceptam adevarul. Printre alte cauze, se aminteste ca omul de astazi este invadat din toate partile de contradictii, falsitati, minciuni si erori. Deoarece reactia în fata neadevarurilor este destul de firava, Biserica trebuie sa-si asume misiunea de a vesti forta eliberatoare a adevarului cu mai mult curaj si convingere. Pornind de la doua modele de atitudine fata de adevar – Petru care se îndeparteaza si apoi se apropie de adevar si Pilat care este indiferent fata de adevar –, editorialul pledeaza pentru atitudinea sfântului Petru, cel care a gresit mintind si renegându-l pe Cristos, dar, în cele din urma, a gasit calea spre Adevar.

COMUNICARI

R. FISICHELLA, Apologetica moderna e le sfide del mondo contemporaneo
În acest articol, episcopul Fisichella sustine ca trebuie regândite în termeni actuali sarcinile care îi revin teologiei fundamentale, deoarece contextul cultural din zilele noastre este schimbat în mod profund de „cogito”-ul cartezian si de dimensiunea subiectiva a cunoasterii umane, introdusa de Kant. Aceasta situatie culturala se verifica în mod deosebit în Occident, unde teologia fundamentala face eforturi mari de a gasi un raspuns la unele întrebari, precum „cine este omul?”, „ce este natura?”, „cine este Dumnezeu?”. Chiar daca acest cadru cultural este greu de definit, sau tocmai de aceea, apologetica propune cu tarie necesitatea adevarului si relatia lui cu afirmatiile credintei crestine. În consecinta, autorul arata ca este necesar sa vorbim astazi despre adevar cu multa pasiune, curaj si iubire. Dar despre care adevar este vorba? Despre un adevar care tine de identitatea subiectului ce trebuie sa explice unui interlocutor de ce si cum trebuie sa vorbeasca despre el. Astfel, pentru un teolog, adevarul are un chip, si anume Isus din Nazaret. În cheia filozofiei moderne, adevarul este un dar ce se ofera pe sine, iar în cea a teologiei contemporane, adevarul înseamna iubire si libertate. Dar, în zilele noastre, chestiunea adevarului implica si problema religiei adevarate, deci a relatiilor dintre religii, care, potrivit Conciliului al II-lea din Vatican, trebuie sa fie caracterizate de respect si dialog. În final, autorul invita pe fiecare sa caute si sa tinda spre adevar.

S. LUPU, Adevarul în teologia sfântului apostol si evanghelist Ioan
Autorul articolului porneste de la întrebarea, devenita clasica, „ce este adevarul?” si intentioneaza sa descopere daca exista o conceptie specific crestina despre adevar. Fundamentul studiului îl constituie scrierile sfântului apostol si evanghelist Ioan, cel care a impregnat cu viziunea sa conceptia crestina despre adevar. Astfel, în prima parte a articolului, autorul arata originalitatea conceptiei sfântului Ioan despre adevar, în comparatie cu traditia iudaica, pe de o parte, si gândirea elenista si gnostica, pe de alta parte. În partea a doua, autorul analizeaza diferitele texte ioanice în care se face referinta la adevar, structurându-le în trei categorii: Cristos si adevarul, Duhul Sfânt si adevarul si credinciosul si adevarul. Din aceasta analiza rezulta ca adevarul în sens crestin, spre deosebire de conceptiile profane, este mult mai complet si mai sintetic. El reuneste în sine diferite aspecte pe care le gasim raspândite, dar izolat, în alte sisteme. Elementul unificator al sintezei crestine este ideea de revelatie. Termenul adevar, în sens crestin, nu-l indica, asadar, pe Dumnezeu în el însusi, ca în metafizica clasica, ci revelatia lui Dumnezeu. În limbaj crestin, „adevarul lui Dumnezeu” nu este substanta divina, ci revelatia care vine de la Dumnezeu, adica revelatia planului sau salvific ce si-a gasit împlinirea definitiva în Isus Cristos. Conceptia crestina despre adevar este totalizatoare. Ea este, în acelasi timp, memoria trecutului, deschidere spre misterul lui Dumnezeu, speranta escatologica si asimilare existentiala. Aceste patru dimensiuni ale adevarului crestin pot fi traite numai în credinta, în speranta si într-o viata de iubire.

E. FERENT, Cristologia lui Hans Urs von Balthasar (1905-1988)
Înainte de a face o introducere în gândirea teologica a lui H.U. von Balthasar, autorul acestui studiu îl introduce pe cititor în viata personala a teologului elvetian, punctând momentele importante ale vietii sale sacerdotale. Elementele esentiale ale cristologiei lui von Balthasar sunt descrise pornind de la câteva notiuni fundamentale: supranaturalul, frumosul supranatural si kataloghia sau preamarirea lui Dumnezeu prin smerire. În concluzie, autorul studiului sustine ca specificul cristologiei lui von Balthasar este stralucirea Celui Preafrumos care, întrupându-se din sânul Fecioarei Maria, l-a preamarit pe Tatal prin smerirea si kenoza tacerii din Sâmbata Mare a Celui Rastignit si Îngropat. Asadar, potrivit teologiei lui von Balthasar, Cristos este figura istorica a Dumnezeului nevazut, universalul – concret, pléroma dumnezeirii, care, recapitulând revelatia, manifesta plenar si definitiv iubirea lui Dumnezeu, mântuind astfel omul. În acest Om Preafrumos, orice ideal devine real.

M. BLAJ, Teologia pluralista a religiilor
Articolul scoate în relief faptul ca, pentru teologia crestina de la începutul mileniului III, pluralismul religios este o adevarata provocare. Lucrul acesta este confirmat de numeroasele dezbateri în teologia religiilor, în care se înregistreaza mai multe tendinte – ecleziocentrica, teocentrica cu o cristologie normativa, teocentrica cu cristologie non-normativa – si paradigme: regnocentrica, logocentrica si pneumatocentrica. Studiul se concentreaza asupra teologiei pluraliste a religiilor, un curent teologic aparut în modernitatea recenta, si ilustreaza premisele acestuia: transcendenta radicala implica un discurs apofatic, revelatia are un caracter simbolic, experienta implica perspectivismul, mântuirea este criteriul hermeneutic al adevarurilor religioase. Problema centrala în aceasta teologie recenta este de ordin cristologic; astfel, depasirea paradigmei teocentrice înseamna ignorarea lui Cristos (Isus Cristos este un mit, Cristos nu este Isus, Cristos este un ilustru necunoscut, Logosul este transcendent în mod radical, Cristos nu este Mesia) si accentuarea regnocentrismului. Autorul evalueaza teologic aceste tendinte si pledeaza pentru crestinism ca „religio vera” si arata ca, în ordinea mântuirii, Isus Cristos are un rol unic si universal.

V. POSSENTI, Noi che non sappiamo affatto che cosa sia la persona umana
Articolul cauta sa raspunda la întrebarea: ce anume face ca omul sa fie om si persoana? De aceea, mai întâi se face o scurta incursiune în peisajul filozofic din zilele noastre, apoi se precizeaza câteva elemente cadru pentru întrebarea despre om în modernitatea filozofica. Astfel, autorul trece la analiza caracteristicilor persoanei, care, din punct de vedere ontologic, se misca în jurul a trei concepte cheie: demnitate, adevar si libertate. Pe urmele sfântul Toma de Aquino, se afirma ca „persona significat id quod este perfectissimum in tota natura, scilicet subsistens in rationali natura” si se subliniaza îndeosebi faptul ca persoana umana este un centru de unificare dinamica, este o totalitate concreta, care se vede în analiza raportului dintre demnitate si libertate. Dupa o scurta digresiune asupra reductionismului si a ceea ce este ireductibil în om, autorul verifica demnitatea omului în doua domenii, astazi în criza: ideea de umanism si educatia „liberala” din universitati. În fine, autorul pledeaza pentru un umanism menit sa reprezinte tensiunea spre realizarea esentei sau naturii umane si un parcurs de formare care sa fie patruns de principiul-adevar.

Cl. IANUS, Dimensiunea antropologica a miscarilor religioase contemporane
Nasterea si proliferarea în timpurile noastre a noilor miscari religioase are loc pe fundalul unei rupturi culturale. Fenomenul aparitiei noilor miscari religioase este o invitatie pentru membrii Bisericii de a se analiza si de a-si recunoaste responsabilitatea în aparitia si proliferarea acestor noi forme de religiozitate. Articolul prezinta si evalueaza din punct de vedere crestin doua miscari, pe care autorul le-a considerat mai provocatoare în contextul local – prin modul cum se infiltreaza si câstiga aderenti (Miscarea New Age), prin organizarea bine pusa la punct, numarul adeptilor si prin misionarismul exagerat (Martorii lui Iehova). În fine, articolul pledeaza pentru marea afirmatie antropologica a Bisericii lui Cristos de la începutul mileniului al treilea: misterul omului nu va putea fi înteles decât în misterul lui Cristos.

A. MATTHEWS, Quo vadis knowledge? Quid ulterius? In search for a solution to the epistemological crisis
Articolul cauta sa raspunda la un set de trei întrebari. Prima întrebare: care este situatia reala a cunoasterii astazi? Pentru a gasi un raspuns, autorul analizeaza ideile despre aceasta tema, exprimate de doi filozofi contemporani – J. Habermas si J.-F. Lyotard –, care ne conduc la concluzia ca faptul cunoasterii înseamna experienta unei situatii de criza. De aici, a doua întrebare: cum putem sa iesim din aceasta situatie de criza? În acest sens, autorul trece în revista acele miscari ale modernitatii si postmodernitatii, care au menirea de a gasi directia, unitatea, validitatea si finalitatea diferitelor forme de cunoastere. În final, apare a treia întrebare: care este solutia la actuala criza epistemologica si culturala? Autorul îsi exprima convingerea potrivit careia cunoasterea sub toate formele si cu toata bogatia sa are nevoie de o coloana vertebrala, care în acest caz este metafizica.

I. TAMAS, Instrumentele de comunicare sociala în legislatia Bisericii
În acest studiu, autorul îsi exprima parerea potrivit careia trei sunt temele fundamentale în care e structurata problema instrumentelor de comunicare sociala în legislatia canonica: a) dreptul Bisericii de a poseda asemenea instrumente; b) întreaga Biserica (episcopi, preoti, calugari, laici) trebuie sa se angajeze în apostolatul comunicarii sociale; c) utilizarea acestor instrumente nu trebuie sa dauneze în vreun fel credintei si moralei catolice. Sintetizând, s-ar putea folosi trinomul: a avea - a utiliza - a supraveghea. Codul actual trateaza despre comunicarea sociala în noua canoane, dintre care doua (822 si 823) constituie prima parte a titlului De instrumenti communicationis socialis et in specie de libris. Celelalte sapte canoane sunt plasate în diferite sectiuni ale codului. În plus, exista doua canoane (772 § 2 si 831 § 1 si 2) ce trateaza în mod separat despre ziare, radio si televiziune. Lucrarea de fata condenseaza in unum aceste norme, tinând seama de cele trei teme fundamentale: a avea, a utiliza, a supraveghea. Studiul canoanelor – îndeosebi canoanele de baza 747 §1, 822 si 823 – este atât istoric si exegetic, cât si teologic si pastoral.

C. CADAR, Mass-media în Dieceza de Iasi
Articolul prezinta modul în care Biserica din Moldova s-a folosit de mass-media în decursul istoriei si cum stau lucrurile astazi. Astfel, pâna la începutul secolului al XX-lea, Biserica a folosit mijloace specifice de comunicare mai ales în activitatea sa de catehizare si evanghelizare: picturile din biserici, reprezentarile teatrale, spectacolele de Craciun, de Pasti sau cu ocazia marilor sarbatori etc. La sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea apar carti si manuale utile pentru dascali, preoti sau credinciosi. Chiar si în perioada comunista, Biserica s-a folosit totusi de unele mijloace: catehismul explicat, calendarul de perete, carti de rugaciune si de cântari, afisiere si, uneori, spre finalul perioadei comuniste, si diapozitive sau videocasete. Dupa 1989, mass-media se dezvolta mai mult decât înainte, iar Biserica din Moldova le foloseste din plin. Autorul pledeaza pentru folosirea înteleapta a mass-media, sustinând ca rolul ei este aproape acelasi ca al preotului care predica evanghelia si îi ajuta sa creasca pe cei ce au primit-o.

FILE DE ARHIVA
A. MORARU, „Presa catolica locala” în documente arhivistice

RECENSIONES

INDICATIONES

Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

CAPTCHA image
Enter the code shown above:

Cautare reviste

Va recomandam

YOUCAT : carte de rugăciuni pentru tineri
Georg von Lengerke, Dörte Schrömges
Această carte va fi un ajutor în drumul de rugăciune al prieteniei cu Dumnezeu. Ea conține rugăciuni vechi și noi, pentru zilele bune sau rele, sau care se spun noaptea. Găsești rugăciuni luate din Sfânta Scriptură, rugăciuni ale celor mai evlavioși oameni din istorie și ale oamenilor de astăzi.Cartea este alcătuită din două părți: prima parte este o rugăciune ritmată, dimineața și seara, timp de două săptămâni. Cea de-a doua parte este o colecție de rugăciuni pe diferite teme și intenţii.
YOUCAT : carte de rugăciuni pentru tineri
Y – Biblia. Biblia Bisericii Catolice pentru tineri
Conferința Episcopilor din Austria, coord.
Păstrând același stil grafic de la YouCat, editorii au reușit să realizeze o bogată selecție de texte biblice care să-i conducă pe tineri la o bună cunoaștere a Sfintei Scripturi. O echipă de bibliști renumiți a scris introducerile la cărțile biblice și explicațiile la textele biblice mai dificile. Textul Sfintei Scripturi este însoțit de numeroase citate din marile personalități ale lumii, mărturii oferite de tineri și imagini din Țara Sfântă.
Y – Biblia. Biblia Bisericii Catolice pentru tineri
Youcat : româna : Catehismul Bisericii Catolice pentru tineri
***

Youcat este o carte dedicata tinerilor, care vrea sa-i ajute sa înteleaga mai bine credinta Bisericii Catolice, asa cum a fost ea formulata în Catehismului Bisericii Catolice, publicat la treizeci de ani dupa încheierea Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965). Nascut din initiativa Conferintei Episcopilor din Austria, Youcat preia structura traditionala a Catehismului cu întrebari si raspunsuri, dar o îmbraca cu fotografii si reprezentari artistice, precum si cu elemente complementare, cum ar fi citate din Sfânta Scriptura si din mari personalitati ale Bisericii.

Youcat : româna : Catehismul Bisericii Catolice pentru tineri

Reviste

Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)

XVIII/ 35 (2015), 140 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (I)

XVII/ 34 (2014), 122 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (I)
Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului

XVII/ 33 (2014), 111 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului
Creştinul între trecut şi prezent

XVI/ 32 (2013), 156 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Creştinul între trecut şi prezent
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi

XVI/ 31 (2013), 152 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi