en-USro-RO

| Login
26 septembrie 2017
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi

Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi
Colectia: Dialog teologic

An aparitie: 2013 Format: 17x24
Editie: I ISBN: 1453-8075
Pagini: 152 Pret: 9 RON

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

Editorial
Suntem încă sub impactul puternicelor emoţii pe care le-am trăit în ultimele ore datorită alegerii noului papă. Ţinând cont de toate discuţiile, pronosticurile şi calculele care au avut loc în ultimele zile, aproape spontan gândul m-a dus aseară la pasajul biblic în care se vorbeşte despre alegerea şi ungerea lui David din partea lui Samuel. Într-adevăr, „... omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă” (1Sam 16,7).
Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru marele dar făcut Bisericii prin noul papă şi ne rugăm să-l lumineze şi să-l întărească pentru a conduce mai departe corabia lui Cristos ca succesor al lui Petru.
Desigur, este un eveniment istoric extraordinar pentru Biserică, dar mai ales este un moment de credinţă.
În acest sens, mi se pare că simpozionul de azi primeşte o conotaţie deosebită, pentru că vine imediat după evenimentul abia amintit: este încurajator să vorbeşti despre credinţa dintotdeauna atunci când vezi că promisiunea lui Cristos adresată lui Petru este perpetuată în succesorii săi, atunci când vezi că Piatra pe care este întemeiată Biserica rezistă neclintită în ciuda vicisitudinilor vremii...
Trecând acum la simpozionul nostru, doresc să subliniez că Anul Credinţei, proclamat de Papa, acum deja emerit, Benedict al XVI-lea, ne-a oferit şi continuă să ne ofere nenumăraţi stimuli şi criterii de reflecţie şi analiză cu privire la una dintre cele mai vechi şi, în acelaşi timp, mai actuale probleme: problema credinţei, cu toate conexiunile ei pentru întreaga existenţă.
Această iniţiativă a Papei Benedict a suscitat un ecou şi un interes deosebit şi a dat naştere la o multitudine de alte iniţiative în întreaga Biserică.
Şi simpozionul la care participăm acum, alături de cel din toamna trecută şi de alte iniţiative ale noastre din acest an, doreşte să se înscrie pe linia propunerilor sugerate de papa şi este gândit în comuniune cu Biserica locală şi universală.
Suntem invitaţi, aşadar, să scrutăm misterul revelat cu resursele raţiunii iluminate de credinţă şi, astfel, să favorizăm receptarea sa în cultura noastră actuală.
Titlul simpozionului, „Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi”, vrea să surprindă principalele indicaţii pe care ni le oferă Benedict al XVI-lea în Scrisoarea apostolică Porta fidei (11 octombrie 2011), acest instrument deosebit de util pentru organizarea şi trăirea Anului Credinţei.
Printre altele, papa afirmă:
Conţinuturile esenţiale care de secole constituie patrimoniul tuturor credincioşilor au nevoie să fie confirmate, înţelese şi aprofundate în manieră mereu nouă, cu scopul de a da mărturie coerentă în condiţii diferite de cele din trecut (Porta fidei, nr. 4).
Iată deci una dintre provocările cele mai mari pentru Biserica de azi: să transmită conţinuturile esenţiale multiseculare ce se regăsesc în depositum fidei într-o manieră nouă, în condiţii noi.
Aşa după cum subliniază Catehismul Bisericii Catolice,
niciunul dintre simbolurile din diferitele etape ale vieţii Bisericii nu poate fi considerat depăşit şi inutil. Toate ne ajută să trăim şi să aprofundăm astăzi credinţa dintotdeauna prin diferitele formulări în care a fost rezumată.
Dar, pe de altă parte, nu trebuie uitat, după cum evidenţiază Benedict al XVI-lea în documentul amintit, că
în timp ce în trecut era posibil să se recunoască o matrice culturală unitară, acceptată la scară largă în referinţa sa la conţinuturile credinţei şi la valorile inspirate de ea, astăzi nu mai pare să fie aşa în mari sectoare ale societăţii, din cauza unei profunde crize de credinţă care a atins multe persoane (Porta fidei, nr. 2).
Chiar dacă papa subliniază că acest An al credinţei este ocazionat de aniversarea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului al II-lea din Vatican şi a 20 de ani de la publicarea Catehismului Bisericii Catolice, problematica credinţei în sine a fost şi este o temă constantă şi centrală a întregului pontificat al lui Benedict al XVI-lea, după cum el însuşi mărturiseşte: „Încă de la începutul slujirii mele ca succesor al lui Petru, am amintit exigenţa de a redescoperi drumul credinţei pentru a pune în lumină cu tot mai mare claritate bucuria şi entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Cristos” (Porta fidei nr. 2).
Papa este convins că
nucleul crizei Bisericii de astăzi îl reprezintă criza de credinţă. Dacă nu-i găsim un răspuns, dacă credinţa nu-şi regăseşte vitalitatea, devenind o convingere profundă şi o forţă reală, graţie întâlnirii cu Isus Cristos, toate celelalte reforme vor rămâne ineficace (Benedict al XVI-lea, Discorso alla Curia Romana, 22.12.2011).
Sunt multe aspectele legate de credinţă care ar putea fi aprofundate. Amintesc doar câteva şi sper ca unele să fie prezentate chiar în cadrul acestui simpozion: spre exemplu, dificultăţi legate de limbajul credinţei, uneori de neînţeles sau considerat depăşit pentru omul de azi; disponibilitate redusă în a asculta cuvântul lui Dumnezeu; ignoranţa destul de răspândită referitoare la conţinuturile credinţei; criza în credinţă în ceea ce priveşte dimensiunea sa afectivă, lipsa ei de atractivitate; slaba mărturie sau entuziasmul redus din partea celor credincioşi; concepţia reductivă cu privire la dimensiunea comunitară şi eclezială a credinţei; rolul familiei în transmiterea credinţei; dimensiunea cristologică şi cristocentrică a credinţei etc.
Aşa cum ştim, credinţa este un dar al lui Dumnezeu, însă un dar ce este oferit libertăţii şi responsabilităţii omului şi, prin urmare, acesta îl poate chiar refuza.
Iată de ce, pentru omul de astăzi, este necesară o angajare eclezială mai convingătoare pentru a redescoperi bucuria în credinţă şi a regăsi entuziasmul în comunicarea credinţei.
Este nevoie, aşa după cum subliniau şi episcopii la Sinodul din toamna trecută, de a arăta creştinilor şi lumii de astăzi frumuseţea credinţei creştine.
Suntem aici într-un Institut Teologic şi, după cum sublinia Comisia Teologică Internaţională, „teologia nu există decât în relaţie cu darul credinţei. Ea presupune adevărul credinţei şi îşi propune să îi manifeste «bogăţiile inefabile»”.
Sperăm ca lucrările simpozionului să ne aducă un plus de lumină pe drumul spre porta fidei şi, prin ea, spre întâlnirea cu Dumnezeu.

Pr. Benone Lucaci

Alois Bulai
Aspectul dialogic al credinţei biblice
L’argomento del lavoro presente è la dimensione dialogica della fede biblica. L’iniziativa è sempre di Dio: lui rivela il mistero della sua vita e del suo amore e parla all’uomo e al suo popolo tramite il creato, tramite la sua parola nella Legge e nei profeti e nella Nuova Alleanza tramite il suo Figlio, la sua Parola fatta carne che abita in mezzo a noi. Al suo appello l’uomo è invitato a rispondere tramite la fede. Il significato principale della parola „fede” (traduzione dal greco πιστις), si riferisce a colui che ha fiducia, che confida, che si affida, la cui persuasione è salda. La biblica della fede può anche essere intesa nel senso di “fedeltà”. L’essere divino e la persona umana sono i due termini di questo dialogo della fede.
Parole-chiave: Dio, rivelare, creazione, dialogo, parola, risposta, fede, fideltà, legge, uomo

Iulian Faraoanu
Credinţa între tradiţie şi reînnoire (cf. Mc 7,1-23)
L’argomento di questo lavoro è il tema della fede, via della giustizia dell’uomo davanti a Dio nella Lettera ai Romani. Dopo alcune premesse riguardanti le dispute confessionali circa la Lettera ai Romani e la tematica principale di questo scritto, l’attenzione si rivolgerà all’esegesi del testo di Rom 3,21-26. L’analisi esegetica cercherà di mettere in evidenza due poli importanti: la giustizia di Dio e la fede dell’uomo. In seguito, ci sarà una trattazione del concetto della fede nella visione paolina, visto nei suoi rapporti con la giustizia divina, la giustificazione e la Legge. Il Dio giusto, fedele e misericordioso giustifica l’uomo peccatore in Cristo morto e risorto in base alla fede fiduciosa. Alla fine, sarà una breve conclusione con spunti per l’attualizzazione. Questa fede è un aspetto essenziale dell’identità cristiana. Nello stesso tempo, essa è porta della salvezza e della vita vera.
Parole-chiave: La Lettera ai Romani, fede, via, uomo, giustificazione.

Daniel Iacobuţ
Botezul, poarta credinţei
This article reveals that emeritus pope Benedict XVI’s presentation of Baptism as a door of faith in the Apostolic Letter Porta Fidei is, in fact, rooted into the Church’s liturgical experience, particularly in the rite of celebrating the sacraments of Christian initiation. The article develops this idea in three parts, all three focusing on the baptism seen as a door of faith: the first part presents the Baptism as participation to Christ’s Paschal Mystery; the second part looks at the relationship between Baptism and faith; the third, more liturgical, explores the initial rite of celebrating the Baptism, rite which would take place at the church’s door. In this last part, we show that entering the catechumenate, for both the adult Christian initiation and the beginning of the rite of Baptism for children, was named rite of acceptance and welcoming. It could also be called liminal rites as they take place ad limen, at the church’s door, around a door threshold which meant entering the church once passed by.
Starting with the names – admission, welcoming – we understand that they refer to overcoming separation for becoming closer, for entering in a new relationship, in a communion with God and with the Church through Baptism. In fact, if we consider In 10,7.9, there is only one door through which one could enter to be in communion with God, and this is Christ the Saviour. This is the reason why the place for officiating the rite of welcoming is the church’s door, which symbolizes Christ-the door, and the culmination of this rite is tracing the cross on the forehead, the true door which gives access for the communion with God and with our neighbour. These liminal rites tighten the interdependencies between lex orandi, the law of the prayer, and lex credendi, the law of belief: the Church’s celebration clearly presents the Baptism as the ianua vitae spiritualis, the door of life in the Spirit and the foundation for the entire life of faith of a Christian.
Keywords: Baptism, liturgy, faith, door, passing through, communion, liminal rites, welcoming, mystagogy.

Corneliu Berea
Ce anume este „nou” în „noua evanghelizare”?
Il presente lavoro intende illustrare il senso della novità attinente al concetto di nuova evangelizzazione. Lo stesso Giovanni Paolo II spiega il modo in cui egli percepisce l’idea di novità all’interno della nuova evangelizzazione.
Si tratta non di ri-evangelizzare, ma di un’azione di nuova evangelizzare. Tale attività avrà tre caratteristiche: a) una novità riguardo allo zelo per il Vangelo; b) nuovi metodi di annunciare la Buona Notizia; c) un’evangelizzazione nuova nel suo esprimersi. Queste vie dovrebbero portare gli uomini di questo millenio più vicino a Cristo al suo mistero di croce e risurrezione.
Parole chiave: nuova evangelizzazione; Vangelo; missione; Vaticano II.

Damian Gheorghe Pătraşcu
Credinţă simplă sau/şi credinţă gândită? Cazul Clement Alexandrinul şi Origene
In questo lavoro si vuole studiare il rapporto tra fede e gnosi, così come è stato pensato da due autori normativi dell’epoca patristica in questo argomento, cioè Clemente Alessandrino e Origene. Dallo studio dei testi presi in esame, possiamo vedere chiaramente la necessità della conoscenza in ordine alla fede (Clemente Alessandrino) e anche la bontà della semplicità della stessa fede (Origene), anche se non si esclude anche qui, per quelli che sono in condizione di farlo, di ricorrere allo studio di essa.
Parole-chiavi: fede, filosofia, padri della chiesa, Origene, Clemente Alessandrino, tradizione, rapporto, semplicità, logos, gnosi, ortodossia, eterodossia, ragione, sapienza.

Virgil Blaj
Credinţa creştină în epoca postmodernă
La modernità si é caraterizata sin dall’inizio della rivendicazione del primato e dell’autonomia della ragione, come unico strumento per conoscere, trascurando ogni altra ipotesi, ritenuta inadequata ma anche distrattiva dai compiti immediati e urgenti.
L’ultima modernità, che provisoriamente viene chiamata postmodernità, sembra di redefinire un tale attegiamento di negazione, riconsiderando le pretese di autosuficenza da parte della ragione.
Il presente lavoro si propone come un primo approccio al rapporto della modernità/postmodernità e la fede cristiana, secondo l’analisi e la profonda lettura di Romano Guardini, con lo scopo di intravedere possibili punti di dialogo tra la fede cristiana e la cultura odierna, nella prospettiva generale della nuova evangelizzazione.
Parole chiavi: fede, cultura, dialogo, modernità, postmodernità, nuova evangelizazzione, società liquida, relativismo, esistenza cristiana, autonomia del mondo.

Iosif Enăşoae
Misiunea pedagogică a părinţilor creştini
în lumina documentelor Conciliului al II-lea din Vatican
La missione pedagogica dei genitori è primaria ed insostituibile. Per il fatto che hanno generato figli, i genitori hanno il diritto primario, specifico e nello stesso tempo il dovere proprio di impegnarsi per darli un’educazione completta. I genitori, essendo consapevoli che i loro figli hanno la stessa dignità, sono cheamati ad educarli e formarli per vivere pienamente secondo la loro dignità e di promuovere il bene proprio e il bene comune. Secondo l’insegnamento del Concilio Vaticano II, promosso tramite i suoi documenti, l’educazione dovuta ai figli deve essere fisica, psichica, religiosa, morale, vocazionale e sociale. I genitori hanno il diritto di scegliere una scuola adeguata per educare e formare i loro figli. Un impegno importante per i genitori è quello di communicare la fede ai loro figli tramite il Battesimo e di educarli, con la catechesi e il loro buon esempio, per vivere la vita cristiana secondo l’insegnamanto di Gesù. La crisi educazionale della famiglia si pùo risolvere cambiando la mentalità erronea che non considera più i figli come un dono di Dio, ma piutostto come un impedimento dello sviluppo dei genitori o come un diritto dovuto. L’insegnamento del Concilio Vaticano II è la vera guida per i genitori cristiani che devono compiere la loro missione di dare una vera e sicura educazione umana e cristiana ai figli.
Parole chiavi: genitori, missione, educazione, doveri, diritti, documenti, Vaticano II.

Iosif Iacob
Creştinul actual, fidel învăţăturii Conciliului?!
L’anniversario del 50° Anno dell’apertura del Concilio Vaticano II ci offre una buona e nuova occasione di riflettere sull’insegnamento che esso ci ha lasciato e, nello stesso tempo, sulla sua attualità. Il cristiano attuale è testimone della svolta conciliare? Nella società odierna tra i problemi più emergenti sono quelli della secolarizzazione e della giustizia. A livello teorico, a riguardo, i pareri convergono, ma quando si tratta della prassi, troviamo grandi discrepanze. Proprio in quest’ambito, il cristiano è chiamato a ESSERE e VIVERE da cristiano. Qui troviamo l’appello del Vaticano II che invita all’apertura e ad un progresso spirituale, che accompagni e offra fondamento a tanti ambiti della vita in cui si è realizzato un progresso notevole. La Chiesa, nelle sue membra, è chiamata ad assumere la realtà attuale ed essere uno stimolo. Nelle sue membra essa deve essere un „segno cristiano distinto” credibile, che abbia alle origini profondi contenuti di fede, di fronte ad un mondo sempre più scettico e diffidente.
Parole chiavi: cristiano, fedeltà, Concilio, mondo, spirituale.

Petru Ciobanu
Gnosticismul contemporan
Il soggeto di questo articolo è rappresentato di gnosticismo contemporaneo. Sono analizzati alcuni movimenti gnostici, come New Age, la Chiesa gnostica di santa Maria e di san Giovanni ed Ecclesia Gnostica, o sette (Testimoni di Geova) con qualche influsso gnostico nel loro insegnamento, che possiamo trovare nello spettro religioso attuale.
Parole chiavi: gnosticismo, gnosticismo contemporaneo, New Age, Testimoni di Geova, cristologia, soteriologia.
Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

CAPTCHA image
Enter the code shown above:

Cautare reviste

Va recomandam

YOUCAT : carte de rugăciuni pentru tineri
Georg von Lengerke, Dörte Schrömges
Această carte va fi un ajutor în drumul de rugăciune al prieteniei cu Dumnezeu. Ea conține rugăciuni vechi și noi, pentru zilele bune sau rele, sau care se spun noaptea. Găsești rugăciuni luate din Sfânta Scriptură, rugăciuni ale celor mai evlavioși oameni din istorie și ale oamenilor de astăzi.Cartea este alcătuită din două părți: prima parte este o rugăciune ritmată, dimineața și seara, timp de două săptămâni. Cea de-a doua parte este o colecție de rugăciuni pe diferite teme și intenţii.
YOUCAT : carte de rugăciuni pentru tineri
Y – Biblia. Biblia Bisericii Catolice pentru tineri
Conferința Episcopilor din Austria, coord.
Păstrând același stil grafic de la YouCat, editorii au reușit să realizeze o bogată selecție de texte biblice care să-i conducă pe tineri la o bună cunoaștere a Sfintei Scripturi. O echipă de bibliști renumiți a scris introducerile la cărțile biblice și explicațiile la textele biblice mai dificile. Textul Sfintei Scripturi este însoțit de numeroase citate din marile personalități ale lumii, mărturii oferite de tineri și imagini din Țara Sfântă.
Y – Biblia. Biblia Bisericii Catolice pentru tineri
Youcat : româna : Catehismul Bisericii Catolice pentru tineri
***

Youcat este o carte dedicata tinerilor, care vrea sa-i ajute sa înteleaga mai bine credinta Bisericii Catolice, asa cum a fost ea formulata în Catehismului Bisericii Catolice, publicat la treizeci de ani dupa încheierea Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965). Nascut din initiativa Conferintei Episcopilor din Austria, Youcat preia structura traditionala a Catehismului cu întrebari si raspunsuri, dar o îmbraca cu fotografii si reprezentari artistice, precum si cu elemente complementare, cum ar fi citate din Sfânta Scriptura si din mari personalitati ale Bisericii.

Youcat : româna : Catehismul Bisericii Catolice pentru tineri

Reviste

Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)

XVIII/ 35 (2015), 140 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (I)

XVII/ 34 (2014), 122 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (I)
Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului

XVII/ 33 (2014), 111 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului
Creştinul între trecut şi prezent

XVI/ 32 (2013), 156 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Creştinul între trecut şi prezent
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi

XVI/ 31 (2013), 152 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi