en-USro-RO

| Login
24 noiembrie 2017
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)

Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)
Colectia: Dialog teologic

An aparitie: 2015 Format: 17x24
Editie: I ISBN: 1453-8075
Pagini: 140 Pret: 9 RON

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

Editorial
După cum se ştie, acum 3 luni şi jumătate a mai fost organizat aici la Seminar un simpozion cu aceeaşi tematică legată de Conciliului al II-lea din Vatican.
Prin aceste două simpozioane, aşa cum subliniam şi atunci, ne propunem să readucem în atenţie, spre studiu, cercetare şi reflecţie istorico-teologică, documentele Conciliului, datorită rolului extrem de important pe care l-au avut în istoria recentă a Bisericii.
La simpozionul precedent au fost prezentate opt documente, iar astăzi vor fi prezentate celelalte opt.
Este cunoscut faptul că toate aceste documente reprezintă rodul a cel puţin trei ani de dezbateri intense, profunde şi fructuoase ce au avut loc la Conciliul al II-lea din Vatican din partea reprezentanţilor întregii Biserici Catolice şi nu numai.
Motivaţiile alegerii acestei tematici din partea noastră sunt multiple şi, pentru mulţi, deja cunoscute.
Aniversăm în această perioadă împlinirea a 50 de ani de la desfăşurarea evenimentului eclezial amintit, eveniment care a constituit un punct de cotitură fundamental pentru istoria şi viaţa Bisericii catolice contemporane; atât în interiorul ei, cât şi în raport cu societatea şi cultura contemporană şi în relaţie cu celelalte confesiuni sau religii.
Momentul aniversar pe care-l marcăm acum, nu este doar unul de sărbătoare sau de amintire pasivă sau entuziastă a ceea ce s-a întâmplat acum 50 de ani, ci reprezintă un nou kairos, o nouă ocazie de reflecţie personală şi, mai ales comunitară, eclezială.
O evaluare obiectivă şi critică a situaţiei postconciliare legate de receptarea Conciliului ne face să fim mulţumiţi doar parţial de felul în care au evoluat lucrurile şi să concluzionăm că mai este mult de făcut. Aici ar fi multe de spus, dar nu e acesta momentul oportun.
Totuşi, dacă ar fi să ne referim doar la documentele Conciliului, care ar trebui să fie o busolă, un ghid de nelipsit în drumul nostru eclezial (alături, bineînţeles, de Cuvântul lui Dumnezeu), oare în ce măsură putem fi mulţumiţi de cunoaşterea lui? Fără a jigni pe nimeni, am convingerea întemeiată că sunt chiar preoţi şi seminarişti care nu cunosc bine aceste documente, ca să nu mai vorbesc de laici.
La ce poate fi util un ghid dacă nu e cunoscut sau folosit? Întrebarea devine şi mai importantă dacă direcţia şi ţelul spre care te îndrepţi sunt de o relevanţă capitală şi au nevoie de un astfel de ghid.
Iată de ce credem că o reluare şi o prezentare, chiar succintă, a acestor documente, ne poate fi de mare ajutor în a ne asuma sau reasuma spiritul Conciliului, sub călăuzirea aceluiaşi Duh Sfânt care l-a inspirat şi pe care-l invocăm şi noi la începutul acestui Simpozion.
Cu privire la metoda aleasă pentru aceste două întâlniri, n-as vrea să mai intru acum în detalii, pentru că deja le-am prezentat la simpozionul precedent, iar unele aspecte vor mai fi subliniate de moderatorii şi conferenţiarii de astăzi.
Aş dori doar să reamintesc că la bază au stat trei repere importante:
– În primul rând este vorba de cunoaşterea contextului istoric, cultural şi religios în care s-a desfăşurat Conciliul;
– Apoi, ne-am gândit la relevarea obstacolelor şi dificultăţilor pe care receptarea Conciliului le-a întâmpinat în aceşti 50 de ani, mai ales cele legate de două tipuri contrare şi contrapuse de hermeneutică: o „hermeneutică a discontinuităţii şi a rupturii” şi o „hermeneutică a reformei, a reînnoirii în continuitate”;
– al treilea reper, se referă la actualitatea Conciliului Vatican II, ţinând cont de mutaţiile profunde şi radicale care au avut loc la nivel planetar pe plan socio-economic, politic, cultural şi religios.
Îmi exprim speranţa că şi simpozionul de astăzi poate constitui un prilej potrivit pentru a înţelege că textele lăsate ca moştenire de părinţii conciliari, conform cuvintelor sfântului Ioan Paul al II-lea, „nu îşi pierd valoarea şi nici vigoarea”.

Pr. Benone Lucaci

Petru Gherghel
Christus Dominus

Daniel Iacobuţ
The principle of active participation in Sacrosanctum Concilium
L’articolo si propone di approfondire i fondamenti teologici del principio della partecipazione liturgica nel documento conciliare Sacrosanctum Concilium e di mostrare la sua attualità a 50 anni dall’evento conciliare.
La partecipazione attiva alla liturgia è richiesta dalla stessa natura della liturgia, in quanto ogni celebrazione liturgica è azione sacra per eccellenza compiuta da Cristo in unione con il suo corpo mistico, la Chiesa. Siccome la Chiesa è “stirpe eletta, sacerdozio regale, nazione santa, popolo acquistato” (1 Pt 2,9; cfr 2,4-5), tutto il popolo cristiano ha, in forza del battesimo, il diritto e il dovere di partecipare attivamente alla liturgia. Tale partecipazione nu riguarda quindi solo i ministri dell’altare ma l’intera assemblea liturgica, con tutti i suoi membri battezzati. L’oggetto ultimo della partecipazione liturgica è il mistero della fede, al quale si arriva attraverso i riti e le preghiere delle azioni liturgiche.
La partecipazione al mistero della fede attraverso i riti e le preghiere deve essere attiva, consapevole, interiore ed esteriore, piena e fruttuosa. Il suo frutto più rilevante è l’accoglienza della salvezza nell’esistenza attraverso una vita di comunione con Dio e i fratelli. Per questo rappresenta ancora a 50 anni dal Concilio lo scopo principale della pastorale liturgica di ogni Chiesa locale.
Parole chiave: Vaticano II, Sacrosantum Concilium, partecipazione, liturgia.

Cornel Berea
Nostra Aetate. Alla ricerca dei fratelli
L’articolo intende presentare la dichiarazione Nostra Aetate e la sua attualità per la Chiesa di oggi. Partendo dal modo in cui furono percepite, durante il Concilio Vaticano II, le relazioni tra la Chiesa e le religioni non cristiane, l’Autore analizza il contenuto della Dichiarazione, mettendo in evidenza soprattutto la dottrina conciliare sul nostro rapporto con l’ebraismo. Un’attenzione speciale è concessa anche allo sviluppo dottrinale post-conciliare in merito a tale rapporto. L’articolo analizza brevemente sia i documenti importanti del magistero, sia l’atteggiamento da parte ebraica verso i cristiani. L’urgenza di ritrovare nell’ebraismo quelle radici che molte volte abbiamo perso durante la storia fa apprezzare particolarmente gli attuali gesti profetici di Papa Francesco. La ricerca dei fratelli maggiori passa attraverso un’attenzione rinnovata al vocabolario che usiamo, come anche agli errori da evitare nel futuro.
Parole chiave: Nostra Aetate, cristianesimo-ebraismo, religioni non cristiane.

Maximilian Pal
Orientalium Ecclesiarum. Alcuni principi giuridici sulle Chiese orientali cattoliche
Orientalium Ecclesiarum is noteworthy primarily for its exaltation of the equal dignity and relative autonomy of the Eastern patriarchates and its specific prescriptions for increased communion with the separated Orthodox. While this brief document lacks the extensive ecclesiological discussion of Lumen Gentium and Unitatis Redintegratio, its treatment of these two matters gives insight into how the Council interpreted and applied its ecclesiology. The decree’s treatment of the patriarchates makes clear that the particular Churches are essential to the Church’s constitution. They exist by right, not by concession, and on equal terms as regards dignity and jurisdiction, being answerable to none but the supreme authority in the Church. The Pope is considered only in his role as Supreme Pontiff, not as Latin patriarch, to avoid giving any impression that the Latin Church enjoys any jurisdictional superiority over the Eastern Churches. The relative autonomy of the Eastern Churches would be matched by that of future patriarchates, as envisioned by the Council. Thus the Church might adapt to the diversity of the world’s cultures by organizing herself in the ancient system of patriarchates and autonomous eparchies.
In the post-Conciliar period, only the second aim of Orientalium Ecclesiarum was effectively implemented. There is increased communion in sacramental and extra-sacramental practices between Eastern Catholics and Orthodox, mainly to meet the pastoral needs occasioned by geographic dispersion. Yet the expected restoration of patriarchal status never really occurred, as the Eastern patriarchates tend to be governed under a common rule imposed by the supreme authority through the Congregation for the Oriental Churches, which imposes even the norms of ecumenism and other reforms.
Keywords: Orientalium Ecclesiarum, Council Vatican II, Eastern Catholic Church, canon law legal principles, equal dignity, practices sacramental.

Iulian Faraoanu
Gioia per la salvezza di Dio in Sof 3,14-17
The Book of Zephaniah has a multitude references to the Lord’s Day and to the salvation associated to this event. The text of Zeph 3:14-17 offers an example of the right attitude of the people to the salvation of YHWH in that coming day. The prophet often invites the people to the joy and offers motivations for this kind of attitude.
This paper intends to present a linguistic, literary and semantic analysis of the most important words used by the author to express his message in Zeph 3:14-17. The analysis is folowed by some theological ideas keeping in mind the hystorical situation of the prophetical oracles. All this confirms the main theme of Zephaniah’s text: the joy for God’s salvation.
Keywords: joy, salvation, Sion’s daughter, fear, rejoice.

Damian Patraşcu
Decreto per il rinnovamento della vita religiosa Perfectae Caritatis
Il presente studio tratta della storia, contenuti e applicazione del decreto conciliare Perfectae caritatis. Come si può ben osservare, anche la storia di questo documento è passato attraverso tante controversie e difficoltà di varie genere prima di arrivare alla sua redazione finale. Nonnostante la chiarezza nella presentazione del rinnovamento alla quale è chiamata la vita consacrata, la sua applicazione non è stata liscia, avendo bisogno di ulteriori pareri da parte dei Romani Pontefici e delle diverse Congregazioni della Curia Romana.
Parole chiave: vita consacrata, congregazione, rinnovamento, voti, formazione, consacrazione, disciplina, matrimonio, istituti religiosi, stato di perfezione, matrimonio.

Iulian Faraoanu
Ap 21,12-14 nel contesto letterario dell’Apocalisse
The aim of this paper is to present the relationship of the text Rev 21:12-14 with the context of the Revelation.
With respect to the theme, the first step is the delimitation trough a literary analysis. The present purpose is to demonstrate the unity of the biblical fragment. The second step will be the study of the relationships of our text with the context, specially the close context Rev 17-22. All the reflections keep in mind the general structure of the book. In the end it will be a short conclusion on the importance of the text related with John’s intentions.
Keywords: Revelation, textual, literary analysis, New Jerusalem.

Iosif Enăşoae
La nature humaine degrade, la principale cause de la crise de la famille et de la société
Le mot crise semble être le plus fréquent sur les lèvres des hommes de notre temps. De part le monde entier, on parle beaucoup des crises économique, sociale, familiale et celle des valeurs. Beaucoup veulent découvrir les causes de ces crises perpétuelles afin de proposer des solutions pour y remédier. Une simple étude des causes ne suffit pas pour les identifier. Une recherche plus approfondie est nécessaire, celle de la foi humaine et chrétienne qui dépasse les limites de la raison humaine et qui regarde les réalités de l’existence dans une autre perspective. A travers la puissance de la foi on peut arriver à la découverte de la véritable cause qui a généré la crise actuelle de notre société. La foi, fondée sur la Révélation biblique, nous montre que la véritable cause de la crise de la société humaine est la rébellion des premiers gens contre Dieu, à savoir le péché originel. Il a produit la plus grande catastrophe de la nature humaine, en la blessant grièvement et en la faisant esclave de sa propre impuissance et du Diable. La vraie cause de tous les maux sociaux est le péché originel qui a gravement blessé la nature humaine.
Mots-clés: la crise de la famille, les causes, la raison, la foi, le péché, la nature blessée.

Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

CAPTCHA image
Enter the code shown above:

Cautare reviste

Va recomandam

YOUCAT : carte de rugăciuni pentru tineri
Georg von Lengerke, Dörte Schrömges
Această carte va fi un ajutor în drumul de rugăciune al prieteniei cu Dumnezeu. Ea conține rugăciuni vechi și noi, pentru zilele bune sau rele, sau care se spun noaptea. Găsești rugăciuni luate din Sfânta Scriptură, rugăciuni ale celor mai evlavioși oameni din istorie și ale oamenilor de astăzi.Cartea este alcătuită din două părți: prima parte este o rugăciune ritmată, dimineața și seara, timp de două săptămâni. Cea de-a doua parte este o colecție de rugăciuni pe diferite teme și intenţii.
YOUCAT : carte de rugăciuni pentru tineri
Y – Biblia. Biblia Bisericii Catolice pentru tineri
Conferința Episcopilor din Austria, coord.
Păstrând același stil grafic de la YouCat, editorii au reușit să realizeze o bogată selecție de texte biblice care să-i conducă pe tineri la o bună cunoaștere a Sfintei Scripturi. O echipă de bibliști renumiți a scris introducerile la cărțile biblice și explicațiile la textele biblice mai dificile. Textul Sfintei Scripturi este însoțit de numeroase citate din marile personalități ale lumii, mărturii oferite de tineri și imagini din Țara Sfântă.
Y – Biblia. Biblia Bisericii Catolice pentru tineri
Youcat : româna : Catehismul Bisericii Catolice pentru tineri
***

Youcat este o carte dedicata tinerilor, care vrea sa-i ajute sa înteleaga mai bine credinta Bisericii Catolice, asa cum a fost ea formulata în Catehismului Bisericii Catolice, publicat la treizeci de ani dupa încheierea Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965). Nascut din initiativa Conferintei Episcopilor din Austria, Youcat preia structura traditionala a Catehismului cu întrebari si raspunsuri, dar o îmbraca cu fotografii si reprezentari artistice, precum si cu elemente complementare, cum ar fi citate din Sfânta Scriptura si din mari personalitati ale Bisericii.

Youcat : româna : Catehismul Bisericii Catolice pentru tineri

Reviste

Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)

XVIII/ 35 (2015), 140 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (II)
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (I)

XVII/ 34 (2014), 122 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Conciliul al II-lea din Vatican: „semn al timpului” pentru Biserică şi pentru lume (I)
Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului

XVII/ 33 (2014), 111 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului
Creştinul între trecut şi prezent

XVI/ 32 (2013), 156 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Creştinul între trecut şi prezent
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi

XVI/ 31 (2013), 152 p., 17x24, 1453-8075, 9 lei.
Credinţa dintotdeauna şi omul de astăzi